E 2 septembrie. Încă e cald afară, dar soarele nu mai are aceeași putere. Arde, dar o face cu un zâmbet smecheresc în colțul gurii. Din cînd în când se linge pe botic, ca și cînd ne-a păcălit din nou. Ne-am îmbrăcat iar cu pantalonii scurți preferați și tricoul mini, cumpărat special pentru ei și ne-au apărut buburuze mici pe picioare. E rece! Brrrr... Soarele își arată dinții. Vara i-a lăsat drum liber surorii ei mai mari. Am avut întotdeauna senzația că toamna e cea mai mare dintre fetele anului. Degajă atâta maturitate! Primăvara mi se pare o veșnică domnișoară, în timp ce iarna e o copilă zbenguită. Vara e o fată gata-gata să se mărite! Toamnă e un om matur care le știe pe toate; are povești de împărțit tuturor. E cel mai puțin superficială. Asta se vede din coloritul ei special; ruginiul frunzelor transpus de verdele uscat și prospețimea fructelor zemoase completează profunzimea și bogăția întregului tablou. E de ajuns să ți-o imaginezi și cazi pradă unei melancolii adânci.Toamna trezește amintiri, le transformă în vise și le coace în povești la gura sobei. Hambarul sufletelor romantice devine prea plin. Toamna e un fruct din care se hrănește cu nesaț sufletul; e rege în paradisul ruginiu.
Comentarii