Când plouă, îmi iau pelerina si zbor. Îmi fac din norii grei și negri aripi să ajung la cer, să prind o stea, să desenez figuri, să scriu cu degetele pe-un nor. Culori străpung cerul imediat și sufletul vibrează ca la un cânt, ca-ntr-o poezie de demult. Îmi presor lumină din soare în păr și-mi stropesc buzele cu lichior de dor. Urc într-un vis uitat de al zilei chin, cuprind și lacrimi, și surîs. Ești tu, sunt eu. E un vis, e-un obicei. E sufletul legat cu chei care, când plouă, se deschide, când soare e pe cer, se strange. Ești tu, sunt eu. E viață-n vis și visul strălucește-n timp...
Comentarii