2013, ADIO, 2014 te astept cu vii sperante!!!

Nu a fost nici pe departe 2013 anul cel mai bun al meu. Este clar că anii din urmă au fost peste acest 2013 de care ne despărţim în doar câteva ceasuri.

În 2013 am lansat broşura Festivalului Mărţişor Dorohoian, dar apariţia ei în public nu a fost nicidecum aşa cum o visam cât am lucrat la ea; în niciun caz nu m-am gîndit în beciurile Bibliotecii și ale Arhivelor Statului când căutam informaţii din trecutul festivalului, că o să plâng de ciudă la apariția în public a primului meu proiect editorial. Am spus mulțumesc și atât, a contat în fine efortul!

În 2013 am pierdut emisiunea Top Românesc de la Radio România Actualități, emisiune de siteul căreia mă ocupam cu atâta pasiune. Practic, investeam întreaga mea pasiune pentru muzica românească în acest proiect frumos născut din drag și iubire pentru artiștii români.

În 2013 n-am mai zâmbit ca în ultimii anii din culisele festivalului Mamaia, n-am mai trăit aventurile muzicale ale acestui eveniment fără de care pentru mine nu există luna august.

În 2013 am ajuns mai puțin la București, oraș pe care îl iubesc cu toate aglomerația și nebunia lui; am recuperat puțin în ultimele 2 luni, dar în alți ani mergem, dacă nu lunar, după două luni îmi făceam bagajul ca să zbor pentru o gură de aer din capitala aia pe care o iubesc.

În 2013 ar fi trebuit să ajung la Predeal pentru prima dată în viața mea (și da, unul din visele mele în viața aceasta este să văd Brașovul, Parisul, să văd un concert live cu Robbie Williams) și evident, viața le face și desface și s-a întâmplat să nu mai pot ajunge.

În 2013 tot cu ochii după un job am rămas.

Am însă satisfacția, una mare, că ziarul meu drag a mers înainte, cu pași mici, dar siguri, așa cum merg și eu în viață căci nu-mi plac exploziile de moment după care doar fum. M-am bucurat să simt evoluții frumoase la copiii pe care îi coordonez la ziar, mă bucur cu fiecare secundă din fiecare zi și mulțumesc lui Dumnezeu că din ce în ce mai mulți oameni știu de ziarul Buzz, îl cunosc, l-au răsfoit măcar o dată, unii îl citesc lună de lună, oricum ar fi, e din ce în ce mai apreciat proiectul nostru. Iar asta este în prezent satisfacția mea numărul 1, reușita profesională cu care mă mândresc.

Îmi doresc ca 2014 să fie unul care așează și mai bine pe drumul succesului acest ziar frumos. Am încă în minte replica unei fetițe de la cursul din această vară de la Biblioteca Mihai Eminescu atunci când am întrebat: voi știți de ziarul Buzz?  Fetița respectivă a spus: Da, eu stiu. Am întrebat-o apoi: de unde știi? Și a spus: păi mie mi-l cumpără tata în fiecare lună. Am avut pentru prima dată în viața mea o emoție amestecată cu sentiment de confuzie. Nu am știu ce să răspund, dar am mulțumit Cerului că avem un contur din ce în ce mai bine definit cu acest ziar.

Faptul că oameni importanți, personalități de seamă ale țării precum Margareta Pâslaru, Titus Andrei îmi spun frecvent când vorbesc cu ei la telefon "Felicitări pentru ce faceţi cu micii reporteri!" înseamnă cea mai vie încurajare, cel mai frumos mod de a continua şi de a depăşi eforturile care sunt cu nemiluita.

Copii frumoşi, micii mei reporteri, vă mulţumesc şi vouă pentru că vă doriţi să fiţi cu fiecare articol sau interviu mai buni şi că înţelegeţi criticile mele atunci când nu este în regulă cum procedaţi.

===
Nu obişnuiesc să spun cu voce tare dorinţele pe care le strâng în suflet, dar pot să spun că vreau ca 2014 să-mi aducă INSPIRAŢIE pentru a clădi lucruri frumoase cu ziarul, cu mine, cu viaţa mea, OAMENI FRUMOŞI care să înţeleagă că mai e nevoie şi de suflet în paşii pe care îi facem zi de zi, SANATATE, RABDARE, PUTERE, NOROC şi sigur BANI pentru că e nevoie de ei ca să trăieşti.

Aş vrea să dispară din viaţa mea în 2014 acei oameni care mă judecă greşit pentru lucruri pe care le fac cu sufletul, aş vrea să am mai multă forţă şi înţelepciune în luarea unor decizii, îmi doresc să pot să mă impun chiar şi atunci când mi se pare că n-am nicio şansă, că ceilalţi mă pot lua peste picior. Altfel spus, vreau să am mai mult curaj şi mai multă încredere în mine.

În rest, sunt sigură că Dumnezeu va avea grijă de mine, de cei dragi, de drumul meu profesional şi personal. Tuturor vă doresc să vă regăsiţi în ceea ce veţi face în 2014!