E trist să vezi că plouă, cu atât mai trist cu cât peisajul de dincolo de fereastră e din aceeaşi poveste cu sufletul tău.
Aştept să ningă, vreau să văd zăpadă, să ating fulgii mari, să plâng de fericire că sărbătorile sunt picturile poveştilor de demult. Dar plouă şi e trist, e lacrimă. E un sfîrşit de an în rimă cu anul care se încheie în mai puţin de o lună.
Nu am chef de nimic, mi-am pierdut elanul, porţia de entuziasm, visul meu e zdrenţe. Vreau să ningă, să prind un fulg de zăpadă în palmă, să rostogolesc un bulgăre de nea până se face mai mare de un pumn, să izbesc cu el de pământ.
Vreau să ningă, să ascult colinde, să mă ghemuiesc sub brad, să citesc rugăciuni, să privesc dincolo de fereastră, să fac noduri la sfoara de vise, să le adun din nou, să le înalţ cu speranţa împreunată, să cred din nou în posibilitatea existenţei lor. Să ningă, zic!
Comentarii