 |
| Asa arata unul din posterele mele cu ea |
Pe Sandra am iubit-o, dar nu în sensul acela de a dori cu orice preţ să merg la un concert de al ei. Îmi plăcea muzica ei care, atunci în perioada în care la noi în România, muzica străină se găsea pe casete înregistrarte de unul sau altul mai priceput în calculatoare şi vândute prin consignaţiile din centrul vechi, simţeam muzica ei ca pe o revelaţie, un altceva decât românescul nostru muzical cu care eram destul de banalizaţi.
Aveam şi două postere mari pe peretele camerei mele. Îmi placeau gropiţele ei din obraji şi îmi doream să ajung ca ea, să arăt ca ea atunci când am să fiu mare căci vremea în care mie îmi plăcea la nebunie Sandra era începutul anilor 90, anii ei de glorie în ţara noastră.
Între timp Sandra mea mult iubită a venit de vreo două-trei ori în ţara asta, dar niciodată nu m-a clintit să particip la concertul ei. Îmi place s-o ascult acum pentru amintirea de atunci, pentru glasul ei cald şi inocenţa ochilor frumoşi.
Nu ştiu dacă urmărind-o acum într-un concert ar mai avea vreun impact sau poate că Sandra a fost un simplu fragment al copilăriei mele, o bucată din oceanul bucuriilor de atunci. Şi atît. Bucuriile de astăzi le-au înghiţit pe cele de ieri... Slavă Domnului că au mai fost de atunci şi altele şi încă multe!
Comentarii