Am mai spus-o şi cu alte ocazii, proiectul Buzz m-a subjugat definitiv, viaţa mea a căpătat culoare mai multă de când acest porumbel drăgălaş a ciripit la fereastra sufletului meu. Îi spun aşa pentru că e ca o pasăre care îşi ia zborul. Da, cam aşa îi văd eu pe copiii care vin aici, îşi descoperă noi calităţi şi talente, îşi descifrează ideile, îşi cos o nouă poveste la viaţa pe care abia o încep.
Zilele trecute, am avut o filmare, un reportaj cu unul din reporteri. Studiind modul lui de desfăşurare, privind analitic în trecut la copiii mai vechi şi la modul cum ei s-au transformat, cum au fost atunci şi cum sunt acum, am avut încă o dată revelaţia importanţei acestui proiect. Şi spun asta pentru că atunci când am început acest proiect, a fost mai degrabă un test pentru mine: sunt în stare? va fi aderenţă?
Ei, bine, iată că au trecut trei ani şi astăzi, observ, şi nu vreau să dau dovadă de lipsă de modestie, cum copiii de ieri vorbesc mai clar, îşi găsesc poziţiile potrivite în faţa camerei de luat vederi, caută în mintea lor cuvinte mai potrivite chiar şi pentru conversaţiile dintre ei, îşi fac treaba cu responsabilitate chiar dacă acest cuvânt este asociat mai mult oamenilor mari. Copiii nu sunt cele mai bune exemple pentru cuvântul reponsabilitate şi e firesc pe undeva. Vârsta lor îi îndeamnă la a fi cu capul în nori, la a visa... Naivitatea e specifică vârstei lor şi nu responsabilitatea. Ei, reporterii Buzz, au însă un dram în plus din acest cuvânt împrumutat acum de la adulţi. Sigur, nu excelează, dar au porniri de oameni mari şi apoi descoperă, găsesc, sunt printre cei mai mari şi asta îi determună să fie altfel decât colegii lor de la şcoală, de la canto, de la dans etc.
Proiectul BUZZ, adică ziarul scris de copii şi adolescenţi, trainingul de televiziune şi radio pe care îl facem, orele de fotografie, este o formă de învăţare, dar una nu ca la şcoală, ci din experienţele proprii, adică exact ca nişte reproteri adevăraţi. Ei sunt reporteri căci ziarul este la ora actuală privit ca unul real, unul de sine stătător, unul din ce în ce mai căutat, e drept şi asta de regulă de oamenii cu înclinaţii mai adînci către cultură şi educaţie.
M-am apucat de această postare pentru că priveam începutul stângaci, nici nu se poate altfel, al reporterului de zilele trecute, ambiţios însă să-i iasă, şi mi-am amintit de primul an al reporterilor care au astăzi 2 sau 3 ani.
La fel, erau şi ei, la fel de greoi în exprimare, la fel de greu adaptaţi la a găsi întrebări potrivite. Şi azi, sunt aproape pregătiţi să susţină ei înşişi un spectacol. Cel mai recent exemplu ar fi Alexandra care, la spectacolul aniversar 3 ani de Buzz, a susţinut alături de Marius Rusu, pe post de Tirlirlici, trei ore de spectacol. Anul trecut, tot Alexandra, de data aceasta împreună cu Daria, a acompaniat-o pe Steliana cu succes la concursul nostru de Mini Miss&Mister Buzz și și-au făcut treaba ca niște oameni mari. Tot la spectacolul aniversar, Ana, Larisa, Magda, Mihaela, Petronela și-au luat atribuțiile de reporter la fața locului în serios, fără să aibă nevoia de dădăceala mea și i-au abordat pe cei mari veniți, căci da, ne-am bucurat de prezența unor mari personalități, pentru declarații calde de la eveniment, așa cum se face firesc.
Asta vroiam acum să subliniez încă o dată dacă mai era nevoie! BUZZ are o menire serioasă și se ține de ea chiar dacă efortul e mare, chiar dacă nu în fiecare zi găsești cărămizi să înalți construcția. BUZZ își cunoaște rolul, știe că trăiește pentru a deschide un drum celor pentru care viața abia începe.
Zilele trecute, am avut o filmare, un reportaj cu unul din reporteri. Studiind modul lui de desfăşurare, privind analitic în trecut la copiii mai vechi şi la modul cum ei s-au transformat, cum au fost atunci şi cum sunt acum, am avut încă o dată revelaţia importanţei acestui proiect. Şi spun asta pentru că atunci când am început acest proiect, a fost mai degrabă un test pentru mine: sunt în stare? va fi aderenţă?
Ei, bine, iată că au trecut trei ani şi astăzi, observ, şi nu vreau să dau dovadă de lipsă de modestie, cum copiii de ieri vorbesc mai clar, îşi găsesc poziţiile potrivite în faţa camerei de luat vederi, caută în mintea lor cuvinte mai potrivite chiar şi pentru conversaţiile dintre ei, îşi fac treaba cu responsabilitate chiar dacă acest cuvânt este asociat mai mult oamenilor mari. Copiii nu sunt cele mai bune exemple pentru cuvântul reponsabilitate şi e firesc pe undeva. Vârsta lor îi îndeamnă la a fi cu capul în nori, la a visa... Naivitatea e specifică vârstei lor şi nu responsabilitatea. Ei, reporterii Buzz, au însă un dram în plus din acest cuvânt împrumutat acum de la adulţi. Sigur, nu excelează, dar au porniri de oameni mari şi apoi descoperă, găsesc, sunt printre cei mai mari şi asta îi determună să fie altfel decât colegii lor de la şcoală, de la canto, de la dans etc.
Proiectul BUZZ, adică ziarul scris de copii şi adolescenţi, trainingul de televiziune şi radio pe care îl facem, orele de fotografie, este o formă de învăţare, dar una nu ca la şcoală, ci din experienţele proprii, adică exact ca nişte reproteri adevăraţi. Ei sunt reporteri căci ziarul este la ora actuală privit ca unul real, unul de sine stătător, unul din ce în ce mai căutat, e drept şi asta de regulă de oamenii cu înclinaţii mai adînci către cultură şi educaţie.
M-am apucat de această postare pentru că priveam începutul stângaci, nici nu se poate altfel, al reporterului de zilele trecute, ambiţios însă să-i iasă, şi mi-am amintit de primul an al reporterilor care au astăzi 2 sau 3 ani.
La fel, erau şi ei, la fel de greoi în exprimare, la fel de greu adaptaţi la a găsi întrebări potrivite. Şi azi, sunt aproape pregătiţi să susţină ei înşişi un spectacol. Cel mai recent exemplu ar fi Alexandra care, la spectacolul aniversar 3 ani de Buzz, a susţinut alături de Marius Rusu, pe post de Tirlirlici, trei ore de spectacol. Anul trecut, tot Alexandra, de data aceasta împreună cu Daria, a acompaniat-o pe Steliana cu succes la concursul nostru de Mini Miss&Mister Buzz și și-au făcut treaba ca niște oameni mari. Tot la spectacolul aniversar, Ana, Larisa, Magda, Mihaela, Petronela și-au luat atribuțiile de reporter la fața locului în serios, fără să aibă nevoia de dădăceala mea și i-au abordat pe cei mari veniți, căci da, ne-am bucurat de prezența unor mari personalități, pentru declarații calde de la eveniment, așa cum se face firesc.
Asta vroiam acum să subliniez încă o dată dacă mai era nevoie! BUZZ are o menire serioasă și se ține de ea chiar dacă efortul e mare, chiar dacă nu în fiecare zi găsești cărămizi să înalți construcția. BUZZ își cunoaște rolul, știe că trăiește pentru a deschide un drum celor pentru care viața abia începe.
Comentarii