Romania în care trăiesc....

foto: Carmen Moraru (pictura realizata de tanarul amendat)

România în care trăiesc astăzi e una a valorilor răsturnate și mă întreb cine este de vină pentru că astăzi, copiii nu mai știu să aprecieze un cântec decât dacă e adus de mult marketing în spate sau că polițiștii locali amendează un biet pictor pe pietonalul Unirii, care își câștigă și el biata lui existență? E singurul care a greșit? Mă rog, dacă se cheamă a greși că încerci să-ți câștigi traiul cu ce ți-a dat Dumnezeu...

România de azi, țară într-o Uniune Europeană, care îi cere de toate și îi și oferă ca o veșnică slugă, este o țară frumoasă, dar, zilnic, găsești motive să te minunezi de paradoxul ei: țară frumoasă, păcat că-i locuită!

România în care trăiesc doare din ce în ce mai tare pentru că nu mai oferă perspective, nu o mai înțelegi, nu își mai vede valorile, nu le mai respectă.

România de azi e de fapt două țări, a lor, a celor bogați, cei care își fac cadouri de mii de euro, și a lor, a celor săraci, care trăiesc din te miri ce, care adună bănuț peste bănuț, pentru o ieșire din cotdianul îmbîcsit de griji.

România de azi e lipsită de speranță; aspirațiile ei stau în tinerii care termină licee, care încheie anii facultății, dar dacă și ei pleacă, resemnați că aici nu se mai poate face nimic, la ce bun?

România în care trăiesc nu mai respectă nici cultura, nici educația, totul e prețuit dacă "mie îmi iese ceva", în rest "nu-mi pasă" și nu mai contaează. Și atunci, cei mai mulți nu se mai chinuie.

Și dacă ne-am chinui puțin mai mult cu toții, oare ce-ar fi? Da, să ne chinuim fără orgolii, fără încrâncenări, fără egoism, fără patimă.

Pur și simplu, să ne facem treaba, cu respect pentru oamenii drepți, curați, sinceri, talentați, frumoși. Să învățăm să-i redescoperim, să-i punem în valoare. Am cam uitat asta, în goana noastră spre un trai tot mai decent. Dar o viață bună fără decență în gând parcă nu mai e la fel de limpede, la de fel de însorită...

România de azi, România în care trăiesc.... tu cum o vezi?