De două zil, umblu la Săveni, la Ipotești, în căutarea folkului, la Seri Melancolice. Și am descoperit, dincolo de copiii și tinerii care acum, încearcă să se perfecționeze, doi cantautori care strălucesc pe scenă.
Au suflet în versuri, au emoție în glas, au sinceritate. Vasile Mardare și Adrian Ivanițchi fac parte din categoria folkiștilor pe care, recunosc, nu-i ascult zilnic, doar ocazional, de cele mai multe ori la radio. Acum, mi s-a dat ocazia să-i ascult, să le pătrund în versuri, să le ascult vocile live.
În seara aceasta va fi Zoia Alecu. Pe ea am mai ascultat-o, am mai întâlnit-o și mi-e tare drag de ea. Aștept cu nerăbdare întâlnirea cu ea!
La Ivanițchi am trăit o durere și întrebări... Are 67 ani, a spus-o chiar el pe scenă, și o pensie umilă de 710 lei. 700 lei după o viață de muncă, după o viață de muzică, după o viață în care ai pătat cu dragoste sufletele românilor. Cît de trist! Cât de dezolant îmi pare acum a fi artist în România! Și totuși, încă o dată m-am convins că, dacă ai o cît de mică ocazie să vii la concertul lor, a unor artiști mari, care picură suflet în suflete, n-o rata.
Bucuria pe care ei o au în suflete cînd ești acolo și le cînți muzica odată cu ei, julește clar durerea unei umile pensii după amar de ani de cîntat prin țară și prin lume.
Astăzi, merg la Zoia Alecu și vreau să trăiesc la fel de intens muzica ei. Frumusețea vieții izvorăște din poezia pe care fiecare din noi o poate descoperi, mai tîrziu sau mai devreme.
Să ne Respectăm Artiștii, acum, aici, când ne oferă din sufletul lor, când tristețea traiului oferit de stîngăcia unei conduceri de stat îi lovește din plin și pe ei, să -i bucurăm noi cu o răsfățul brațelor pline de zîmbet.
La rândul nostru, vom primi Bucuria lor!
Comentarii