Am obosit să alerg, un telefon te indispune deși abia-l așteptai. Devii brusc fără aripi. Te dor nimicurile din jur. Lacrimi obosite fac noduri. Sufletul se încordează, soarele este mic. Ești obosit doar. Fereastra se închide, tragi stolul. Rămâi cu tine într-o scoarță maron. Lumini stinse, umbre mii și mii. Te împiedici prin ușile labirintului, te lovești de cuiele bătute. Sânge. Răni. Atât. Ești obosit doar, trage-ți sufletul și mergi mai departe...
Comentarii