...mi-e Dor!

Nu mi-e dor de conferințele de presă de unde, de cele mai multe ori, apar cam aceleași știri peste tot. Dar mi-e dor nebun de deplasările în județ, de a descoperi oameni și locuri, de a scrie povești.

Îmi e dor să plec de dimineață și să mă întorc către seară pentru că a fost multă, multă muncă pe teren, pentru că a trebuit să-l găsim pe X, pentru că am stat de vorbă mai mult cu Y și tot așa.

Mi-e dor de a uita că e luni și de a mă zăpăci în zilele săptămânii pentru că ziua are prea puține ore pentru tot ce-mi propun să fac.

Îmi place și ce fac acum, dar trepidația unei zile pe teren, căutând subiecte, scriind despre ele, punându-ți imaginația la încercare, dând drumul tuturor stărilor și sentimentelor, îmi lipsește.

Îmi lipsesc anii în care m-am descoperit, am crescut!