Sunt un om sentimental.
Ma impresionează orice gest mic de tandrete, de admiratie, de multumire, de apreciere.
Nu pot construi lucruri cu oameni care-mi macină personalitatea sau care îmi distrug bruma de încredere în propria-mi persoană.
Îmi simt obrajii roșii și mâinile tremurând dacă am de vorbit unui public ostil, cu un subiect mai puțin la îndemâna mea.
Mă tulbură persoanele care mă privesc urât sau care nu știu, înainte de a critica întruna, să arunce și o mângâiere smulsă din iureșul vorbelor nervoase.
Sunt un om sentimental pentru că încă mai cred în întâlniri emoționante, în amintiri, în povești cu oameni deosebiți în fața cărora te înclini.
Nu-mi ascund această latură a mea pentru că o consider un pic unică azi, asta cu riscul de a-mi păli modestia care, cred eu, mă caracterizează.
Sunt un om sentimental chiar dacă astăzi a fi romantic, a fi tandru, a oferi flori la fiecare întâlnire, a te urca într-o mașină, hotărât să oferi suflet unui om pentru că așa simți, a dărui necondiționat, a fi sincer, a zâmbi la fiecare pas chiar și unui necunoscut sunt azi lucruri un pic nefirești.
Pentru mine firescul înseamnă să faci ceea ce simți și să nu te doară privirea de sprânceana ridicată din stanga ta.
A fi firesc înseamnă să fii om, iar om înseamnă să fii construit din bunătate, din candoare, din generozitate, din energii pozitive și idealuri mărețe.
A fi firesc înseamnă să faci ce simți, desigur asumându-ți tu însuți și binele și răul pe care le faci.
Ma impresionează orice gest mic de tandrete, de admiratie, de multumire, de apreciere.
Nu pot construi lucruri cu oameni care-mi macină personalitatea sau care îmi distrug bruma de încredere în propria-mi persoană.
Îmi simt obrajii roșii și mâinile tremurând dacă am de vorbit unui public ostil, cu un subiect mai puțin la îndemâna mea.
Mă tulbură persoanele care mă privesc urât sau care nu știu, înainte de a critica întruna, să arunce și o mângâiere smulsă din iureșul vorbelor nervoase.
Sunt un om sentimental pentru că încă mai cred în întâlniri emoționante, în amintiri, în povești cu oameni deosebiți în fața cărora te înclini.
Nu-mi ascund această latură a mea pentru că o consider un pic unică azi, asta cu riscul de a-mi păli modestia care, cred eu, mă caracterizează.
Sunt un om sentimental chiar dacă astăzi a fi romantic, a fi tandru, a oferi flori la fiecare întâlnire, a te urca într-o mașină, hotărât să oferi suflet unui om pentru că așa simți, a dărui necondiționat, a fi sincer, a zâmbi la fiecare pas chiar și unui necunoscut sunt azi lucruri un pic nefirești.
Pentru mine firescul înseamnă să faci ceea ce simți și să nu te doară privirea de sprânceana ridicată din stanga ta.
A fi firesc înseamnă să fii om, iar om înseamnă să fii construit din bunătate, din candoare, din generozitate, din energii pozitive și idealuri mărețe.
A fi firesc înseamnă să faci ce simți, desigur asumându-ți tu însuți și binele și răul pe care le faci.
Comentarii
Pe de o parte, e, in mod evident, o calitate, una rara chiar intr-o lume din ce in ce mai egoista is mai egocentrica si, daca gasesti oameni asemeni tie, pot rezulta relatii cu adevarat minunate (si ma refer aici la orice fel de relatii interumane, sa nu fiu inteles gresit).
Pe de alta parte insa, realitatea (cruda :P) e ca marea majoritate a oamenilor suntem (da, me included), asa cum am spus si mai sus, egoisti si egocentrici, gandindu-ne doar la binele nostru si, eventual, a celor din imediata noastra apropiere. Iar atunci cand cineva ca tine se va intalni cu cineva ca mine, de cele mai multe ori, cel ca tine va avea de pierdut / suferit... si asta nu e nici bine, nici drept.
Mi-as dori o lume cu oameni asemeni tie si in acea lume as face si eu tot posibilul sa ma incadrez in "peisaj", dar realitatea e ca lumea nu e asa, si, cum e o vorba intre golani "decat sa planga mama, mai bine sa planga ma-sa".
Dar iarasi, nu stiu, poate, totusi, e mai bine cum esti tu...