Nu cred că a existat copil în vremea aceea care să nu se fi uitat la această emisiune. Una educativă, una care ne ținea în fața micului ecran. Alături de cunoscutul magician apăreau copiii aceia care au crescut în luminile reflectoarelor. Au învățat să facă televiziune, jucându-se. Iar astăzi, cei mai mulți sunt actori, sunt producători de televiziune sau prezentatori. Mai puțin Mica, preferata mea, pe atunci. Săraca, a murit din cauza unei boli (sau așa ceva), Dumnezeu s-o odihnească în pace!
Toți acei copii au învățat televiziune, jucându-se cu magicianul. Întâlnirea de azi cu magicianul (eu pe Marian Râlea îl voi avea mereu în minte așa!) mi-a trezit o revelație. Amintirea m-a făcut să asociez emisiunea, păstrând proporțiile (una e să fii la TVR, una e s-o faci pe plan local, cu resurse modeste) cu implicarea și energia dăruită de copiii de azi unui proiect cum e Buzz. Au un ziar al lor în care scriu. Au o micuță televiziune pe Youtube unde fac propriile lor emisiuni. Au campanii în care se implică, Fac propriile lor filme. Se dezvoltă. Personal și profesional. Deși la prima vedere, pare că se joacă. La fel făceau și copiii de atunci din '90 la emisiune.
Sigur, cer scuze pentru lipsa de modestie și adaug încă o dată comparația nu total egală. Acolo era TVR, acolo erau condiții mai bune. Aici, mai modeste. Dar uite că în 9 ani imediat, copiii aceștia au căpătat experiență, devenind niște tineri pe care orice companie, orice televiziune, orice radio i-ar dori...Scuze încă o dată dacă e prea mare comparația.... Și totuși, e chiar așa mare? Și totuși, Buzz nu e pentru ei, copiii aceștia, o treaptă spre propria lor creație? Întreb pentru un prieten.
Comentarii