6 ani au trecut fără tata. 11 august 2014. E incredibil cum ne obișnuim să trăim
fără oamenii noștri dragi, oameni care au desenat cu inimile lor personalitatea
noastră. Au trecut 6 ani... Iar mie încă mi-e aproape noaptea aceea la spital când
comunicam, aproape fără să gândesc, o veste tristă în care nici eu nu
credeam.
Îi făceam pe oamenii care sunau să li se confirme vestea, să înțeleagă că e
adevărat, cu toate că nu reușeam să cred nici eu.
Incredibil cum trec anii, cum pășim în lipsa oamenilor dragi care aleg să
pășească pe un tărâm nou, necunoscut.
Tata a fost un om important al urbei. Inginer proiectant. Lucrările
realizate de el în orașul și în județul nostru stau mărturie vorbelor mele.
Tata a fost și foarte modest și nici nu i-a plăcut să insiste dacă n-a fost
dorit undeva, cândva. A muncit mult. A fost și un om recunoscut. Dovadă stau
colaborari cu oameni importanți din oraș în domeniul său.
Da,
tata.
Omul care m-a învățat sa merg cu bicicleta. Omul care te făcea să râzi. Da,
tata avea umor, chiar mult. Omul care se juca de-a studioul, cu mine și sora
mea. Omul de la care am înțeles că există și alte muzici, nu doar ceea
ascultam noi. Omul care ne cumpăra discuri cu muzică românească. Le ascultam
la pick-up. Omul care, împreună cu mama, ne-a ajutat să ne dezvoltăm
pasiunile și plăcerile. Ni le-a încurajat.
Omul care, cu o vorbă, știa să te facă să înțelegi că nu e bine ce faci.
Omul pe care n-am să-l uit niciodată și de care o să-mi fie mereu dor.
Omul pe care, din păcate, n-am crezut că îl voi pierde atât de curând, când
încă mai putea să facă multe, să ne ajute mult. Să-ți fie locul Luminat
tata, Acolo, unde ești. Dumnezeu să te odihnească în pace!
Comentarii