Da, inima... Reload

 

Inima mea este Buzz. Asta e clar. Dar, chiar și așa, vreo două săptămâni după alegeri, a fost bolnavă. Nu m-am simțit deloc în regulă cu rezultatul. 

Am mai comentat pe tema asta. Nedrept. Am spus și atunci, aproape, o repet și acum. E nedrept, dar discuția e încă lungă, însă nu mai are sens acum, aici, oricum. 

Cert e un lucru. Viața merge înainte. Cu lacrimi, cu riduri, cu sufletul în genunchi. Două săptămâni nu mi-a fost ok. Doar o rutină banală m-a făcut să merg înainte. 


Așa se întâmplă când pui suflet, când investești încredere totală bazată doar pe sinceritatea gândului și nimic mai mult. Așa o să fie mereu, pentru că eu susțin doar după niște criterii care au legătură cu bunul simț, cu implicarea, cu munca. Cel puțin, în cazul meu. Cu riscul de a fi sărac, cu riscul de a fi marginalizat. Susțin sincer. Nimic mai mult. 

Abia de câteva zile inima si-a recăpătat respirația. Și merge înainte. În sfârșit, i-am simțit și entuziasmul acela de a continua, bucuria de a imbratisa vise, bătaia nerăbdătoare din degete pe masă pentru a continua. 

Mă doare încă nedreptatea  asta, dar am simțit din nou nerbadarea de a mă apuca de munca la un nou număr Buzz. Mi-e dor chiar să corectez articole, să pun titluri, să paginez... Da, inima... Reload. Refresh. Mai departe.  




Comentarii