Astăzi, pot sa spun că dor e cuvântul meu preferat, nu pentru că e intraductibil în alte limbi, ci pentru cantitatea de suflet care e în conținutul lui.
Dor îți este oricând de ceva sau cineva. Pentru mine dor nu este un cuvânt negativ. Mi se pare superb să-ti fie dor. Înseamnă că ai trăit frumos. Să -ți fie dor de o mie de lucruri și de o sută de persoane o dată. Să-ti fie dor de o întâmplare.
Acum, de pildă, mi-e dor de Radio, de ceea ce descopeream cu naivitatea de atunci. Mi-e dor de muzica pe care o difuzam, de artiștii ei pe care îi iubesc și acum, de dăruirea și dorința mea de a fi acolo și de a împărtăși. Mi-e dor de niste oameni pe care îi iubesc, mi-e dor de doamna învățătoare, mi-e dor de soare, de tata, de mine copil. Mi-e dor să merg cu mama la o librărie ca să-mi aleg din nou păpușa preferată din multele așezate pe raft. Mi-e dor să scriu, mi-e dor să fiu fără să-mi ceri, mi-e dor să merg la școală și să mă joc in fața blocului.
Îmi place cuvântul dor pentru că te plimbă prin atâția timpi. Îmi place că-l pronunț și instant mă îmbrac în poezie. Îmi place simplitatea și paradoxul lui; e inocent și matur deopotrivă. Cineva cândva a trăit mai frumos decât noi toți cât timp a găsit puterea de a inventa cuvântul dor...
Comentarii