Știi sentimentul ăla în care te roade invidia (dar de data asta e una plăcută, ha ha!) că nu poți să scrii la fel, nu ai capacitatea aia de a reda o lume cum o face Rodica Bretin în cartea „Pisica de la ora 5”?
O colecție superbă de nuvele sau povestiri cu legătură între ele datorită personajelor care au existat în viața reală, o declarație superbă de dragoste pentru orașul natal, Brașov. Este o splendidă radiografie a societății anilor în care autoarea a copilărit (sfârșitul anilor '60) într-un Brașov care i-a oferit aerul tare al personalității, pe care odată inspirat nu-l uiți prea ușor.
„Oamenii trăiau, iubeau, se căsătoreau și își creșteau copii în singura realitate ce le era îngăduită și incercat s-o facă, dacă nu mai bunăl, măcar suportabilă. Eu, cel puțin, am trăit o copilărie fericită. Avram ce mânca, haine curate, jucării pe care mi le făceam adesea singură și nu mi-a lipsit dragostea alor mei, părinți, rude, iar mai târziu, prieteni.”
Este un citat din epilogul cărții, dar ilustreazază perfect, ca un tease de la jurnalele de știri de azi, conținutul fiecărei povești fiecare cu aventura ei smulsă din străfundul memoriei. O face fără a complica inutil lectura, asta nu înseamnă că poveștile sunt scrise simplist. Dimpotrivă, Rodica Bretin își cultivă un stil memorialistic curat, limpede, sincer, care captivează cititorul fie pentru că -l ancorează în nostalgia traiului în care se regăsește, fie prin curiozitatea de a vedea mai departe.
Pentru cei foarte tineri cartea este nu doar o proză oarecare, poate fi un manual (cuvânt ciudat) despre o viață pe care ei nu și-o pot imagina fără astfel de cărți. Avantajul volumului „Pisica de la ora 5” e că le povestește despre perioada asta din trecut netrăită de ei ori de părinții lor într-o manieră atât de caldă, încât se vor îndrăgosti de un ritm molcom al vieții pe care ei nu-l au...
„Un oraș nu e numai o aglomerare de clădiri, drumuri, magazine, străzi, stâlpi sau panouri publicitare. Brașovul e o stare de bine, care te înconjoară, care ține în brațe - așa cum munții mărginesc Țara Bârsei -, te ia în stăpânire și ți se dăruiește, te face să te simți în locul potrivit. Nicăieri altundeva nu am fost cu adevărat acasă. E un oraș magic. Dacă reușești să rezonezi cu el, te cucerește pentru totdeauna.”
Acțiunea cărții se petrece în Brașovul pe care autoarea știe să-l facă mai semeț decât îl găsești în vizitele tale de turist sau în viețuirea ta de localnic. În Brașov și în satul Vlădeni sunt purtați pașii personajelor care în mare parte poartă numele lor reale.
Absolut emoționant și admirabil ultimul capitol, un fel de prinos adus mamei pentru cum se lasă mereu pe ultimul loc (tipic mamei din anii comunismului și imediat după). O formă de admirație a fetiței care rezonează în multe situații mai mult cu tata, cum se întâmplă în genere.
Nu știu dacă e cartea mea preferată, dar, clar, mi-a plăcut cel mult din tot ce am citit în acest an până acum. Stilul autoarei, cald, limpede, mai aproape de clasici decât de contemporani, te face să iubești lectura cărții de la un capăt la altul.
Comentarii