Am fost la un spectacol recent care m-a impresionat. Un spectacol, nu o piesă de teatru, eu aşa am perceput-o. Un spectacol în regia lui Chirs Simion care s-a numit „Călătoria” o adaptare după „Pescăruşul de Jonathan Livingstone”, de Richard Bach. Imediat după ce am văzut spectacolul, am scris despre el. Mi-a plăcut prea mult. Eu nu scriu despre un spectacol decât dacă îmi place foarte mult sau dacă e penibil. Vă las câteva rânduri din ce m-a lăsat sufletul să scriu atunci…
…Este povestea individului care poate fi mai mult decât turma, decât ceea ce sunt ceilalţi şi cum poţi să zbori decât să te târăşti. E cu siguranţă un eveniment pentru cei cinci actori selectaţi, nu aiurea, care nu cred să se mai fi întâlnit pe scena botoşăneană cu un astfel de exerciţiu, iar publicul are posibilitatea să respire şi „altceva”, un altceva pe care însăşi piesa te cheamă să-l descoperi. E o poveste despre zborul oricărui individ spre Paradis. Numai că în spectacolul lui Chris Simion, intitulat sugestiv „Călătoria”, Paradisul nu e „un loc şi un spaţiu anume”, e însăşi desăvârşirea fiinţei umane. Aşa cum spuneam, e un spectacol pentru că sparge limitele unei piese de teatru cu care publicul e adesea învăţat. Nu numai că e un cumul de imagine, mişcare, proiectate atât pe scenă cât şi în clipurile de pe ecranele care se întrepătrund perfect în jocul scenic dar adună explozia unei emoţii şi sensibilităţi care desăvârşeşte produsul. Aproape că fără emoţia aceasta provocată de „poezia” textului, de muzica şi efectele colaterale, spectacolul îşi pierde din sens, devenind o banală „joacă”. Fiecare din noi e o idee nesfârşită de libertate, trebuie să înlăturăm tot ce ne poate limita, aceasta pare să fie ideea esenţială a spectacolului în care Andreea Moţcu, Bogdan Muncaciu, Bogdan Horga, Eduard Sandu şi Mihai Donţu sunt supuşi unor adevărate teste de coregrafie. Trebuie precizată colaborarea regizoarei cu Ioana Marchidan, în calitate de coregraf, Mihai Pastramagiu ca scenograf, dar mai ales Andra Ioachim, pentru videoproiecţia spectacolului. Este un spectacol a cărui premieră va fi pe data de 9 şi 10 iunie şi la care îi sfătuiesc pe cei care trăiesc în corsetul strâns al teatrului clasic să renunţe la a veni sau sau să lase la o parte orice prejudecată sau inhibiţie pentru că, altfel, vor simţi un disconfort născut din nepotrivirea propriilor aşteptări. E un spectacol de care orice teatru are nevoie pentru a se desăvârşi!
Eu...
Comentarii