Pulberi de fericire....


Luminile rampei se aprind. In scenă apar cei doi actori.Strălucitori. Inima ingheaţă pentru moment de emoţia poeziei celor doi. Urmează numărul 2 . Versurile cântecului sunt sublime. Magnific! Un nou cântec. De data aceasta dansează. E vesel, plin de entuziasm...Sala se ridică. Cântă, aplaudă cu el. E fantastic. E una cu sala. Pleacă şi scena se umple de frumuseţea dansului trupei de balet. De-a dreptul năucitoare... Pentru două ore am avut in faţă o lume de vis. Copleşitor spectacol. Artiştii au fost minunaţi.
Luminile rampei s-au stins. Sufletele noastre sunt mai pline cu energie. Mi-am reaprins candela în suflet şi plec fericită spre casă. În drum îmi amintesc imagini din spectacol. Nu am mai fost demult aşa de fericită. Mi-a plăcut atât de mult încât îmi vine să mă întorc să le mulţumesc dragilor de pe scenă pentru fericirea cu care m-au atins...Zbor. Visez. Îmi place fericirea pe care o simt după ce văd un spectacol bun! Aş fi vrut să le mulţumesc pentru starea pe care mi-au dat-o dar ei sunt atât de departe de mine. Aş fi vrut să-i descopăr departe de scena aia care mi-i aduce într-o aură de iubire cu care se îmbracă indiferent care le e starea, care le e starea de sănătate... Aş fi vrut să-i văd fără kilogramul de pudră de pe faţă, fără lumina reflectoarelor care-mi chinuia aparatul de fotografiat în încercarea de a imortaliza o clipă de amintire.
Da...cât aş fi vrut să le mulţumesc pentru seara aceea! Ei sunt dincolo de scenă, eu doar cu amintirea spectacolului...Ei, cu gândul la următorul spectacol, eu, cu visele mele, cu iluziile şi eşecurile inerente... Dincolo de scenă, au şi ei frustrările lor, durerile lor, bucuriile şi necazurile, fericirile şi lacrimele, emoţiile şi visele pe care le ascund într-un buzunar din suflet când urcă pe scena care ne îndepărtează şi ne apropie deopotriva de omul şi artistul care ne-a făcut sufletul pulberi de fericire..Sunt ca noi doar că îi descoperim mai întâi sus şi apoi îi coborâm de pe tron... Nimic nu schimbă frumuseţea de pe scenă dacă ii acceptăm egali cu noi. Nu sunt nici îngeri, nici zei...Sunt oameni care, prin harul lor, fac din suflete pulberi de fericire...

Comentarii