Până de curând eram agresivă, aş putea spune, cu oamenii de radio care refuză să difuzeze o anume categorie de artişti doar pentru că sunt asociaţi unei generaţii care stă sub semnul apusului. Mă revolta faptul că unii artişti, în ciuda noilor înregistrări, sunt respinşi ca şi când epoca lor s-a stins! Ce ar fi ca mâine să se nască o nouă generaţie de DJ-ii mult mai instruită, mult mai aeresită care i-ar pune la colţ pe cei care azi îşi arată talentul de cunoscători ai fenomenului muzical trimiţând la lada de gunoi voci care îşi mai găsesc locul în ciuda opoziţiei manifestată de marii realizatori. Ne-am obişnuit să ascultăm ce ni se dă şi cerem prea puţin ceea ce ne place de fapt! Dovadă sunt emisiunile în care ratignul e asigurat de artiştii pe care îi ascultam în vremurile de liceean. De curand, emisiunea Tonomatul DP 2 a atins un record de audienţă iar producătorii au decis prelungirea programului cu încă 10 minute. Invitat?! Nimeni altul decât Adrian Enache. Vesel, spontan, plin de viaţă, Adrian a demonstrat contrariul a ceea ce realizatorii de programe de la radiourile private consideră despre generaţia din care face parte. A dansat, a comunicat în stilul său inconfundabil cu cei care au dorit să vorbească la telefon cu el, a fermecat dar mai ales a cântat live la o oră la care alţi artişti sau trupe mult mai promovate ar tuşi sau ar motiva într-un fel sau altul lipsa de antrenament . El a făcut audienţă şi iată nu e difuzat zilnic pe orice post de radio! El a fost la modă când aveam 16 ani, a lansat albume când aveam 18-20 de ani şi acum când ma apropii de schimbarea prefixului continuă să fie printre preferinţele oamenilor. În schimb, despre noul val cu care "a concurat" în momentele respective se aude puţin sau deloc. Nu-mi pun nicio întrebare, deşi s-ar cuveni.... Îmi manifest doar compasiunea faţă de limitarea în care îşi duc profesia de radiofonist unii din ei... Nu mai sunt agresivă pentru că nu are rost. Cei în cauză nu au nici măcar curiozitatea de a afla cine şi ce cântă, cum sună şi cu cine se compară.... Am ajuns să simt doar milă faţă de cei care m-au deranjat ani la rând că nu au un sistem de valori mai ridicat! Şi nu e doar cazul lui Adrian Enache ( el m-a determinat să scriu aceste rânduri prin prezenţa lui la Tonomatul DP2) ci al tuturor celor care s-au lansat la începutul anilor 90 şi care rezistă în comparaţie cu concurenţa muzicală de pe marile FM-uri. Îi spun doar pe cei care mi-amintesc acum repede: Aurelian Temişan, Monica Anghel, Luminiţa Anghel, Paula Seling, Narcisa Suciu, Ducu Bertzi, Ovidiu Komornyik sau chiar Angela Similea, Mirabela Dauer sau Anastasia Lazariuc.... Până de curând eram agresivă, aş putea spune, cu oamenii de radio care refuză să difuzeze o anume categorie de artişti doar pentru că sunt asociaţi unei generaţii care stă sub semnul apusului. Mă revolta faptul că unii artişti, în ciuda noilor înregistrări, sunt respinşi ca şi când epoca lor s-a stins! Ce ar fi ca mâine să se nască o nouă generaţie de DJ-ii mult mai instruită, mult mai aeresită care i-ar pune la colţ pe cei care azi îşi arată talentul de cunoscători ai fenomenului muzical trimiţând la lada de gunoi voci care îşi mai găsesc locul în ciuda opoziţiei manifestată de marii realizatori. Ne-am obişnuit să ascultăm ce ni se dă şi cerem prea puţin ceea ce ne place de fapt! Dovadă sunt emisiunile în care ratignul e asigurat de artiştii pe care îi ascultam în vremurile de liceean. De curand, emisiunea Tonomatul DP 2 a atins un record de audienţă iar producătorii au decis prelungirea programului cu încă 10 minute. Invitat?! Nimeni altul decât Adrian Enache. Vesel, spontan, plin de viaţă, Adrian a demonstrat contrariul a ceea ce realizatorii de programe de la radiourile private consideră despre generaţia din care face parte. A dansat, a comunicat în stilul său inconfundabil cu cei care au dorit să vorbească la telefon cu el, a fermecat dar mai ales a cântat live la o oră la care alţi artişti sau trupe mult mai promovate ar tuşi sau ar motiva într-un fel sau altul lipsa de antrenament . El a făcut audienţă şi iată nu e difuzat zilnic pe orice post de radio! El a fost la modă când aveam 16 ani, a lansat albume când aveam 18-20 de ani şi acum când ma apropii de schimbarea prefixului continuă să fie printre preferinţele oamenilor. În schimb, despre noul val cu care "a concurat" în momentele respective se aude puţin sau deloc. Nu-mi pun nicio întrebare, deşi s-ar cuveni.... Îmi manifest doar compasiunea faţă de limitarea în care îşi duc profesia de radiofonist unii din ei... Nu mai sunt agresivă pentru că nu are rost. Cei în cauză nu au nici măcar curiozitatea de a afla cine şi ce cântă, cum sună şi cu cine se compară.... Am ajuns să simt doar milă faţă de cei care m-au deranjat ani la rând că nu au un sistem de valori mai ridicat! Şi nu e doar cazul lui Adrian Enache ( el m-a determinat să scriu aceste rânduri prin prezenţa lui la Tonomatul DP2) ci al tuturor celor care s-au lansat la începutul anilor 90 şi care rezistă în comparaţie cu concurenţa muzicală de pe marile FM-uri. Îi spun doar pe cei care mi-amintesc acum repede: Aurelian Temişan, Monica Anghel, Luminiţa Anghel, Paula Seling, Narcisa Suciu, Ducu Bertzi, Ovidiu Komornyik sau chiar Angela Similea, Mirabela Dauer sau Anastasia Lazariuc....
Comentarii