Alegeri sau ziua copilului?

1 iunie. Ziua copilului. Şi acum îmi stăruie în minte întâlnirile cu colegii din parc pentru a desena. Eram atât de lipsită de imaginaţie. Primul desen pe care îl începeam pe asfaltul acela fierbinte era globul pământesc cu cele trei feţe de copii: unul negru, unul alb şi unul mai galben... Neapărat tricolorul trebuia să-l desenez! Mai făceam chipuri de fată pentru că mă pasionau portretele sau vaze cu flori. Dar primul desen pe care-l pictam pe asfalt era vestitul glob! Probabil că nu aveam o motivaţie foarte clară pentru care îl desenam. Ştiam doar că pe 1 iunie fiecare copil din lumea întreaga sărbătoreşte. Mă emoţiona asta atunci! Veneam acasă sperând să găsesc cadoul de la părinţi dar asta după ora de la cofetărie pe care o petreceam în compania colegilor de la şcoală. Mai târziu, ziua de 1 iunie era marcată printr-un 10 acordat cu generozitate de profesoara de română din gimnaziu. Era cadoul nostru! Binevenit de cele mai multe ori pentru că, dintr-odată, fără prea mult efort, creştea media. Astăzi, 1 iunie cade întâmplător sau nu odată cu alegerile. E zi de duminică iar cei mici sărbătoresc fără doamna, fără colegi. Cei mai mari trebuie să dovedească maturitate nu atât în alegerea celor care ne vor conduce în următorii patru ani cât mai ales în conştiinţa ca au acest drept pentru care alţii au murit. 1 iunie nu va mai fi copilăros în aceste condiţii sau nu ar mai trebui să fie... E firesc până la urma. 1 iunie, cel liber, a împlinit 18 ani. Întâmplător sau nu, azi ne alegem viitorii "stăpâni". Alegere buna, vă doresc!

Comentarii