Intamplator sau nu...


Ma uit la un best of al emisiunilor realizate de Corina Chiriac pe National TV. Ma uit pentru muzica romaneasca din emisiune de care imi e atat de dor. In acelasi timp rasfoiesc paginile unui ziar la care am lucrat alaturi de o buna prietena cativa ani. Ce vremuri! Si cat de repede ne schimbam! Mi-e dor de momentele acelea imbibate de forta momentului, de inocenta si in niciun caz de naivitatea timpului, de speranta si de visele construite.... Ce vremuri! Am dat peste un text in dorul acelor ani care mi-a placut. Il scrisesem intr-un an la 12 iunie....Sa ma iertati daca e prea mult, dar mi s-a facut dor....


...Gata. De azi m-am hotarat, voi cumpara tot soarele. La licitatie, cu acte in regula. Nu. Cred ca la liber e mai convenabil. Voi da anunt la "Mica publicitate": Cumpar soare care sa ma incalzeasca. Prea si-a facut jocul, batrana Iarna. Frigul mi-a intrat adanc in vene incat nici trei anotimpuri fierbinti de acum incolo nu mi-ar ajunge. Gata, de astazi soarele va fi numai al meu. Retineti, il veti putea imprumuta eventual. Si va fi scumpa chiria, va garantez. M-am hotarat. Stiu si unde am sa-l asez. I-am gasit loc in vitrina veche cu povesti. O va innobila. Imi va redecora caminul cu multa lumina si voi fi cea mai fericita sa am caldura asigurata. Gata, am plecat la "Mica Publicitate". Si de ce l-as cumpara tocmai eu? Pentru ce sunt eu mai buna decat colegul meu de drum de a fi proprietarul luminii absolute? Nu sunt eu prea egoista? Nu se va supara planeta ca i-am confiscat "afacerea"? Nu, eu cred ca soarele trebuie intrebat. Daca la mine nu va mai straluci? Ce ma voi face atunci cu bocetele lui? Nu, nici nu ma gandesc sa ma intorc la Batrana Doamna Alba. Si daca tocmai asta se va intampla? Deja intind mana spre un nou distoncalm... Am nevoie de soare acum si nu mai tarziu. Dar nu mai vreau sa-l cumpar. Poate ma ard tinandu-l in palme si atunci la ce bun sa fiu eu proprietarul lui? Nu. Cred ca voi face un simplu pact. Voi incheia o intelegere. Vom cauta impreuna un plan cu care sa-i venim de hac veteranei ierni. Nu vreau sa ma topesc pastrand numai pentru mine caldura soarelui, intrucat mi-am dorit ceea ce vor prea multi. Soarele imi va multumi, stiu sigur, daca il voi lasa liber. De aceea am sa-mi schimb anuntul publicitar. Voi cere zambetul in locul unei raze, voi cauta mangaierea in privirea profunda, voi starni caldura si fiorii reci prin vibratia vocii, voi privi sufletul ca si cand m-as adanci in mare, voi intelege absolutul luminii privind chipul gingas si bucurandu-ma de glasul adanc. Si atunci la ce bun sa fiu proprietarul soarelui? Solutia e aici pe masa. Hai sa o semnam impreuna. Sa ne impreunam forta luminii cautand caldura vremii in lumea noastra. Da, cred ca am sa plec sa-mi schimb anuntul. Alerg pentru ca vechea mea idee sa nu prinda cumva editia de maine. Il voi transmite si toti imi vor scrie: ...am gasit soare, vi-l las pe cel ceresc, al meu e unic si tine de cald si de lumina cand al vostru plange si totul e intunecos in jurul lui. Am gasit ce cautam. Acum chiar sunt egoista si e pentru prima data cand nu imi pare rau... (Info-fan nr 38/anul 4)

E un text pe care l-am scris pentru 12 iunie din acel an . Dincolo de bucuria de a-i transmite dragostea inocenta, sustinerea puternica, entuziasmul, fericirea de a-l vedea, a fost pana la urma pasul spre cariera. Am invatat sa scriu, am invatat sa construiesc, mi-am dezvoltat pana la urma abilitatile si calitatile pe care le stiam sau nu la mine. A fost un exercitiu si daca nu exagerez a fost in cele din urma o alta lectie de viata pentru ca, intamplator sau nu, meseria de mai tarziu a avut legatura cu ce am legat aici.

Comentarii