de Nicu Alifantis
1.Până să te cunosc, am iubit marea,
Până să te cunosc, am iubit munţii,
Până să te cunosc, am iubit cerul,
Până să te cunosc am iubit iubirea.
Pană să te cunosc, am iubit cunoaşterea.
Te-am cunoscut si tot ce am iubit a devenit TU.
Tu, acest urlet din adancul cel mai adanc al fiinţei mele
Te-am cunoscut si de-atunci
nu ma mai recunsoc...
2. Neasmuit de frumoase
inexplcabil de tihnite şi blânde
au fost zilele şi nopţile
cu dimineţile care urmau,
pline de dorinţi.
Cu cât te am,
cu-atât te vreau mai mult,
îmi spuneam.
Şi nu mă mai săturam de tine,
peste tine volindam,
vedeam şi cunoşteam tărâmuri noi,
eram Columb,
erai America,
între noi zăcea mărul
muşcat cu foame,
cu nerăbdare,
până la cotor mâncat,
şi-l păstram pentru zile negre,
adunându-i cu grijă seminţele
pentru a da în bobi
să aflu ceva în plus despre noi.
3. Te văd cu ochii minţii,
ai buzelor şi-ai mâinii,
aroma ţi-ai lăsat-o pe mine şi-mprejur
gândul mă-ndeamnăsă-i cer de-ndată mării
iluzia s-alunge,
iar tu să prinzi contur.
4. Câte sărutări
ar fi necesare
rispite generos,
tandru,
apăsat, guralive,
inconştiente,
neîntârziate,
acoperirii trupului tău?
1.Până să te cunosc, am iubit marea,
Până să te cunosc, am iubit munţii,
Până să te cunosc, am iubit cerul,
Până să te cunosc am iubit iubirea.
Pană să te cunosc, am iubit cunoaşterea.
Te-am cunoscut si tot ce am iubit a devenit TU.
Tu, acest urlet din adancul cel mai adanc al fiinţei mele
Te-am cunoscut si de-atunci
nu ma mai recunsoc...
2. Neasmuit de frumoase
inexplcabil de tihnite şi blânde
au fost zilele şi nopţile
cu dimineţile care urmau,
pline de dorinţi.
Cu cât te am,
cu-atât te vreau mai mult,
îmi spuneam.
Şi nu mă mai săturam de tine,
peste tine volindam,
vedeam şi cunoşteam tărâmuri noi,
eram Columb,
erai America,
între noi zăcea mărul
muşcat cu foame,
cu nerăbdare,
până la cotor mâncat,
şi-l păstram pentru zile negre,
adunându-i cu grijă seminţele
pentru a da în bobi
să aflu ceva în plus despre noi.
3. Te văd cu ochii minţii,
ai buzelor şi-ai mâinii,
aroma ţi-ai lăsat-o pe mine şi-mprejur
gândul mă-ndeamnăsă-i cer de-ndată mării
iluzia s-alunge,
iar tu să prinzi contur.
4. Câte sărutări
ar fi necesare
rispite generos,
tandru,
apăsat, guralive,
inconştiente,
neîntârziate,
acoperirii trupului tău?
Comentarii