Mă gândesc de două ori dacă e bine să fac un lucru sau dacă ar trebui să iau primul tren spre o destinaţie mai mult sau mai puţin cunoscută numai ca să ies puţin din cotidianul îmbâcsit de atâta rutină. Nu la fel se întâmpla vara trecută, de exemplu. Nu-mi trebuia prea mult ca să mă decid să plec undeva, să fac o mică sau mare năzbâtie. Vara aceasta sunt prea cuminte! Sunt deja trei luni de când n-am ieşit din oraş. E drept,
nu am o perioadă financiară strălucită, vara trecută era ceva mai bine.... dar crearea unei aventuri nu ţine numai de bani. Nimic nu-ţi stă în cale atunci când vrei să simţi viaţa! Trăieşte clipa, mi se pare un slogan potrivit celor cu multă adrenalină. Mi-e dor să simt adrenalina în sânge.
Mi-e dor de o năzbâtie. Aventurile petrecute aproape de casă nu au acelaşi farmec cu cele pe care le petreci la zeci de kilometri de oraşul tău. E drept, chiar şi în oraşul tău poţi să simţi cum sângele se agită de atâta energie...Eu sunt prea cuminte acum. Nu am mai chicotit demult în urma unei nebunii. Nu am mai simţit energia unor zile cărora să le pierd limita timpului. Parca m-am maturizat brusc şi urăsc copilăria. Doamne
Fereşte! Vara aceasta am fost însă prea puţin copil... Îmi place să mă simt liberă. Este sentimentul pe care îl simte orice copil. Copilului nu îi pasă prea puţin de griji. Mă întorc la copilărie când ies din cotidianul încărcat de problemele care se adună de la o zi la alta, de fiecare situaţie care cere bani pentru a fi rezolvată şi atatea altele...Vara aceasta am uitat să fiu copil.... Nu-mi place. Am fost prea cuminte. Mi-e dor de o năzbâtie născută din imaginaţia mea bogată... Şi sper că ea va fi.... Sau am îmbătrânit deja?!
Mă gândesc de două ori dacă e bine să fac un lucru sau dacă ar trebui să iau primul tren spre o destinaţie mai mult sau mai puţin cunoscută numai ca să ies puţin din cotidianul îmbâcsit de atâta rutină. Nu la fel se întâmpla vara trecută, de exemplu. Nu-mi trebuia prea mult ca să mă decid să plec undeva, să fac o mică sau mare năzbâtie. Vara aceasta sunt prea cuminte! Sunt deja trei luni de când n-am ieşit din oraş. E drept, 
nu am o perioadă financiară strălucită, vara trecută era ceva mai bine.... dar crearea unei aventuri nu ţine numai de bani. Nimic nu-ţi stă în cale atunci când vrei să simţi viaţa! Trăieşte clipa, mi se pare un slogan potrivit celor cu multă adrenalină. Mi-e dor să simt adrenalina în sânge. 
Mi-e dor de o năzbâtie. Aventurile petrecute aproape de casă nu au acelaşi farmec cu cele pe care le petreci la zeci de kilometri de oraşul tău. E drept, chiar şi în oraşul tău poţi să simţi cum sângele se agită de atâta energie...Eu sunt prea cuminte acum. Nu am mai chicotit demult în urma unei nebunii. Nu am mai simţit energia unor zile cărora să le pierd limita timpului. Parca m-am maturizat brusc şi urăsc copilăria. Doamne 
Fereşte! Vara aceasta am fost însă prea puţin copil... Îmi place să mă simt liberă. Este sentimentul pe care îl simte orice copil. Copilului nu îi pasă prea puţin de griji. Mă întorc la copilărie când ies din cotidianul încărcat de problemele care se adună de la o zi la alta, de fiecare situaţie care cere bani pentru a fi rezolvată şi atatea altele...Vara aceasta am uitat să fiu copil.... Nu-mi place. Am fost prea cuminte. Mi-e dor de o năzbâtie născută din imaginaţia mea bogată... Şi sper că ea va fi.... Sau am îmbătrânit deja?!
Comentarii