Am 
avut o noua revelatie. Pe 10 noiembrie implinesc 9 ani de cand Adrian Enache m-a cunoscut personal si eu pe el. M-am gandit sa povestesc aici despre ce si cum s-a intamplat. Culmea fericrii unui fan, Adrian a beneficiat in acel an (1999) de 2 lansari la albumul Nebun dupa FeMeI. Bucurie pentru mine pentru ca ma ofticasem destul in vara ca nu am ajuns la mare unde a fost nebunia generala! De atunci am sperat mereu ca va mai fi o lansare la Bucuresti. Speram. Ba, imi amintesc ca era invitat la emisiunea Arca Marinei si am dat un mesaj telefonic pe care culmea mi l-a citit pe post in care l-am rugat sa mai faca o lansare la album in capitala :efnhdfnh: . Si a raspuns atunci inainte de a canta piesa (Zile si nopti) ca va fi o lansare fix pe 10 noiembrie... Am crezut ca visez, ca nu aud bine... Dar stiu ca din ziua aia am inceput sa turez neuronu' ca sa faca toate planurile necesare pentru plecare. Ma rog, prima mea plecare in capitala! Am avut, recunosc norocul cu cea mai buna prietena mea de atunci care avea niste verisori in Bucuresti si impreuna cu ea am plecat la lansare. DA...special pentru acel eveniment. Da, tocmai de la Botosani. Da, aveam doar 19 ani, ea doar 18.... :lol:
Am mers cu trenul noaptea. Ajungeam dimineata si seara avea loc evenimentul. Avea loc la Ambasador, pe Magheru. De atunci, Intercontinentalul a ramas si va ramane un mare punct de reper in Bucuresti pentru mine. La gara am fost asteptate si am ajuns acasa la verisorii prietenei mele. Culmea a fost ca sotul verisoarei (Dumnezeu sa-l ierte! ca a murit intre timp!) facuse armata cu Adrian impreuna si il cunostea f.bine. Au fost prieteni in armata! Buuuuun. Era vreo 6 ora cand am ajuns si ar fi trebuit sa dormim putin sa ne revenim. Dar de unde somn ca ne sarise subit. Am stat si am boscorodit pana s-au trezit de tot oamenii. Dimineata cand au inceput matinalurile la televizor am dat intamplator pe Primatv si ...surpriza...Adrian era invitat. Anunta lansarea din seara respectiva. Slava Domnului se tzine, zic in gandul meu! El nu stia nimic ca vin. Nu aveam atunci numarul lui de telefon sa-i zic. Eu habar nu aveam unde e Ambasador. Nu stiam nicio strada din Bucuresti. Am avut noroc de verisoara prietenei mele care ne-a dus direct acolo. Cand am ajuns doua postere cu imaginea de pe album tronau pe usa localului la care eu intr-un entuziasm general: "Ia uite......am gasit!!!!!" . Ca la un moment dat stiu ca nu mai nimeream. Intru. Si un nene de la poarta ma intreaba de invitatii la care eu zic: "Ce invitatii? Aici se intra cu invitatii? Pai am venit de la Botosani...." :lol: De parca pe ala il interesa de unde veneam io.... Si continui ca aveam senzatia ca nu intelege: "Am venit pentru Adrian Enache, special pentru el, cum sa nu ne dati voie?!" Si o tanti care era cu el ne-a facut semn sa intram. Ce o fi zis aia: "Saraca, e disperata!!!" :efnhdfnh: :lol: . Si am intrat....Stai sa vezi emotii acum ca era asa intuneric in local ca nu distingeam bine oamenii. Auzeam in schimb piesele de pe album pe care evident ca le fredonam. Si tot ziceam Alinei: "Uite piesa Zile si nopti...ce misto!!!"... La un moment dat vad un grup de tineri si Adrian in mijlocul lor. Le dadea explicatii, autografe. Si zic: "Acum e momentul!", dar inima galopa intr-un rimt de nu era adevarat. Nu stiu cum a facut ca s-a indreptat spre directia in care ma aflam eu. Si in frumosul lui drum il opresc si zic cu o voce care numai a mea nu era: "Buna! Eu sunt Ioana Ma..." Si se schimba brusc la fata: "Tu esti Ioaaaaaaaaaaaaaaana....?" Si raspund intr-o naivitate fara egal: "Daaaaaaaaaa. Am venit special pentru lansarea ta la Bucuresti" Si asa au inceput imbratisarile, pupaturile...ca la orice intalnire de zile mari. Aici l-am cunoscut si pe Titus Andrei cu care evident nu puteam sa nu inregistrez o faza antologica.... Era la o masa, in picioare. Se uita in jur. Si eu langa el. Si prind momentul cand e singur si zic: "Buna seara. Eu sunt I.M de la Botosani" si ma opresc. Vroiam sa vad daca isi aminteste din scrisori. Si zice: "aaaa tu esti IM?Ce dragut ca ai venit" Evident ca ii confirm si intreb ce face ca nu aveam alta intrebare la mine. Imi raspunde ca bine ca vrea sa fie alaturi de Adrian, etc....Mai stau si pt ca nu pleaca dupa ce vb cu Silvia Dumitrescu (parca!!!) mai intreb o data: "Si ce mai faceti?" Noroc ca era Adrian prin zona care si el in entuziasmul lui ne face cunostinta desi ne cunoscuseram: "Tiiiiiiiiiiiiiitus stii cine e ea?" Si arata spre mine.... La care omul a zambit si ... a inceput Adrian cu laude la adresa mea... Si asa a inceput seara cand am primit numarul de telefon a lui Adrian si seara din care relatia mea cu Ady a devenit una de prietenie, pot sa spun... Si de atunci iata ca au trecut 10 ani.. ;)). Recunosc insa ca vreo 2 luni nu am avut curaj sa-l sun chiar daca am avut impulsuri. Impulsuri care m-au facut sa invat nr lui pe de rost .
avut o noua revelatie. Pe 10 noiembrie implinesc 9 ani de cand Adrian Enache m-a cunoscut personal si eu pe el. M-am gandit sa povestesc aici despre ce si cum s-a intamplat. Culmea fericrii unui fan, Adrian a beneficiat in acel an (1999) de 2 lansari la albumul Nebun dupa FeMeI. Bucurie pentru mine pentru ca ma ofticasem destul in vara ca nu am ajuns la mare unde a fost nebunia generala! De atunci am sperat mereu ca va mai fi o lansare la Bucuresti. Speram. Ba, imi amintesc ca era invitat la emisiunea Arca Marinei si am dat un mesaj telefonic pe care culmea mi l-a citit pe post in care l-am rugat sa mai faca o lansare la album in capitala :efnhdfnh: . Si a raspuns atunci inainte de a canta piesa (Zile si nopti) ca va fi o lansare fix pe 10 noiembrie... Am crezut ca visez, ca nu aud bine... Dar stiu ca din ziua aia am inceput sa turez neuronu' ca sa faca toate planurile necesare pentru plecare. Ma rog, prima mea plecare in capitala! Am avut, recunosc norocul cu cea mai buna prietena mea de atunci care avea niste verisori in Bucuresti si impreuna cu ea am plecat la lansare. DA...special pentru acel eveniment. Da, tocmai de la Botosani. Da, aveam doar 19 ani, ea doar 18.... :lol:Am mers cu trenul noaptea. Ajungeam dimineata si seara avea loc evenimentul. Avea loc la Ambasador, pe Magheru. De atunci, Intercontinentalul a ramas si va ramane un mare punct de reper in Bucuresti pentru mine. La gara am fost asteptate si am ajuns acasa la verisorii prietenei mele. Culmea a fost ca sotul verisoarei (Dumnezeu sa-l ierte! ca a murit intre timp!) facuse armata cu Adrian impreuna si il cunostea f.bine. Au fost prieteni in armata! Buuuuun. Era vreo 6 ora cand am ajuns si ar fi trebuit sa dormim putin sa ne revenim. Dar de unde somn ca ne sarise subit. Am stat si am boscorodit pana s-au trezit de tot oamenii. Dimineata cand au inceput matinalurile la televizor am dat intamplator pe Primatv si ...surpriza...Adrian era invitat. Anunta lansarea din seara respectiva. Slava Domnului se tzine, zic in gandul meu! El nu stia nimic ca vin. Nu aveam atunci numarul lui de telefon sa-i zic. Eu habar nu aveam unde e Ambasador. Nu stiam nicio strada din Bucuresti. Am avut noroc de verisoara prietenei mele care ne-a dus direct acolo. Cand am ajuns doua postere cu imaginea de pe album tronau pe usa localului la care eu intr-un entuziasm general: "Ia uite......am gasit!!!!!" . Ca la un moment dat stiu ca nu mai nimeream. Intru. Si un nene de la poarta ma intreaba de invitatii la care eu zic: "Ce invitatii? Aici se intra cu invitatii? Pai am venit de la Botosani...." :lol: De parca pe ala il interesa de unde veneam io.... Si continui ca aveam senzatia ca nu intelege: "Am venit pentru Adrian Enache, special pentru el, cum sa nu ne dati voie?!" Si o tanti care era cu el ne-a facut semn sa intram. Ce o fi zis aia: "Saraca, e disperata!!!" :efnhdfnh: :lol: . Si am intrat....Stai sa vezi emotii acum ca era asa intuneric in local ca nu distingeam bine oamenii. Auzeam in schimb piesele de pe album pe care evident ca le fredonam. Si tot ziceam Alinei: "Uite piesa Zile si nopti...ce misto!!!"... La un moment dat vad un grup de tineri si Adrian in mijlocul lor. Le dadea explicatii, autografe. Si zic: "Acum e momentul!", dar inima galopa intr-un rimt de nu era adevarat. Nu stiu cum a facut ca s-a indreptat spre directia in care ma aflam eu. Si in frumosul lui drum il opresc si zic cu o voce care numai a mea nu era: "Buna! Eu sunt Ioana Ma..." Si se schimba brusc la fata: "Tu esti Ioaaaaaaaaaaaaaaana....?" Si raspund intr-o naivitate fara egal: "Daaaaaaaaaa. Am venit special pentru lansarea ta la Bucuresti" Si asa au inceput imbratisarile, pupaturile...ca la orice intalnire de zile mari. Aici l-am cunoscut si pe Titus Andrei cu care evident nu puteam sa nu inregistrez o faza antologica.... Era la o masa, in picioare. Se uita in jur. Si eu langa el. Si prind momentul cand e singur si zic: "Buna seara. Eu sunt I.M de la Botosani" si ma opresc. Vroiam sa vad daca isi aminteste din scrisori. Si zice: "aaaa tu esti IM?Ce dragut ca ai venit" Evident ca ii confirm si intreb ce face ca nu aveam alta intrebare la mine. Imi raspunde ca bine ca vrea sa fie alaturi de Adrian, etc....Mai stau si pt ca nu pleaca dupa ce vb cu Silvia Dumitrescu (parca!!!) mai intreb o data: "Si ce mai faceti?" Noroc ca era Adrian prin zona care si el in entuziasmul lui ne face cunostinta desi ne cunoscuseram: "Tiiiiiiiiiiiiiitus stii cine e ea?" Si arata spre mine.... La care omul a zambit si ... a inceput Adrian cu laude la adresa mea... Si asa a inceput seara cand am primit numarul de telefon a lui Adrian si seara din care relatia mea cu Ady a devenit una de prietenie, pot sa spun... Si de atunci iata ca au trecut 10 ani.. ;)). Recunosc insa ca vreo 2 luni nu am avut curaj sa-l sun chiar daca am avut impulsuri. Impulsuri care m-au facut sa invat nr lui pe de rost .
Comentarii