Mi-am dat seama că sunt dependentă de scris. Dacă trec mai multe zile fără să scriu cel mai mic text mă simt inaptă, lipsită de energie şi simt cum mă apucă depresiile. Când nu scriu înseamnă că nu am inspiraţie şi parcă niciun subioect nu mi se pare tentant. Şi asta mă face să mă simt limitată, jenată faţă de mine pentru imposibilitatea de a da drumul libertăţii mele la care ţin ca la ochii din cap. Mi-ar plăcea să scriu mai mult şi mai profund, mai intens. Uneori am senzatia că scriu banalităţi dar pentru mine sunt importante pentru că asta înseamnă că nu mă închid. Până să apară blogosfera umpleam paginile unor caiete cu tot felul de idei şi gânduri despre orice lucru care mă enerva, îmi plăcea sau îmi creea cea mai mică dorinţă de a scrie... Astăzi, îmi vine greu să mai scriu pe caiet cu pixul pe hârtie cu toate că uneori mi-e dor de mirosul de la cerneală, de caietul cu arcuri pe care îl cumpăram din librărie, de ideea pe care o aveam deja în cap în momentul în care pipăiam prima filă din caietul acela nou, mi-e dor de frământările primei pagini: s-o scriu sau s-o las albă?!, mi-e dor de promisiunile deşarte că am să scriu caligrafic şi n-am să rup nicio foaie că doar e un caiet special nu e din cele pentru şcoală... Mi-e dor să caut subiecte şi să-mi vină idei pe care să le notez undeva ca să nu uit ce vroiam să scriu. Mi-e dor de energia mea de altădată... Acum mi-am mutat caietele pe net şi scriu pe blog de fiecare dată când mă animă ceva în jurul meu, când îmi place sau mă enervează ceva....Scriu pentru că fără acest exerciţiu mă simt închisă ca într-o colivie. E libertatea pe care o iubesc! Şi asta chiar dacă simt de multe ori că-mi rănesc libertatea trecând zile fără să mai deschid acest loc unde mă simt eu fără cosmetice, fără mască, fără fard şi rimel, fără falsitatea pe care uneori o mai încerc crezând că am să fiu mai diferită, mai în rând cu ceilalţi... Îmi lipseşte timpul alocat acestui spaţiu atunci când mă îndepărtez de el şi mă doare neputinţa mea de a scrie mai mult şi mai bine... Pentru zilele în care nu scriu am postat acest text şi pentru indolenţa cu care las să treacă timpul fără să spun ceva...
Comentarii