Astăzi este ziua Învăţătorului, acel prim om important din viaţa unui copil. Este pentru copilul care păşeşte într-o primă etapă a vieţii, prima întâlnire importantă care îi va marca existenţa. Întâlnirea asta cu domnul/doamna îl va marca pentru tot restul vieţii şi de aceea e important ca cel de la catedră să înţeleagă acest aspect. Eu am avut parte de 2 dascăli în primul ciclu de învăţământ, deci am termen de comparaţie. Cu prima învăţătoare, Apostu Viorica am făcut 3 ani, cu a doua, Cazacu Elena doar unul. Cu toate acestea, acest ultim an din primul ciclul de învăţământ a fost mai important, mai relevant pentru ceea ce a urmat în viaţa mea. La Doamna Apostu nu am simţit în cei trei ani ataşamentul dumneai faţă de toţi elevii din clasă că toţi eram ai ei... Doamna Cazacu avea însă puterea de a împărţi dragostea egal cu toţi...Nu-mi aduc aminte de mâna doamnei care mi-a purtat stiloul pe caiet pentru a învăţa buchiile cărţii. Mi-aduc aminte în schimb de orele de lectură din clasa a IV-a când trebuia să citesc cu voce tare din cărţile alea mari cu voievozi. Eram în prima bancă din rândul din mijloc. Până în clasa a IV-a am stat în ultima sau penultima bancă de la geam deşi eram printre cei mai mici copii de statură. Mai prindeam cîte un loc în faţă când venea tata ca să măsoare geamurile pentru a ne pune draperie sau când tata trimitea un coleg de la serviciu ca să ne vopsească tabla. Doamna Cazacu mi-a dat 10 la muzică deşi nu am făcut parte niciodată din cor. Am primit 10 pentru că am ştiut notele pe portativ iar colega care era ascultată odată cu mine a primit 9 pentru că a "a cântat bine dar nu a ştiut notele!". Doamna Cazacu mi-a redat încrederea în mine pierdută în primii 3 ani de şcoală, poate cei mai importanţi în viaţa şcolarului....Vreme de câţiva ani, după ce am primit premiul II în clasa a IV-a (cel mai bun premiu din primul ciclu de învăţământ primit de mine şi primul din clasă în acel an!) nu ne-am întâlnit dar reîntâlnirea mi-a produs o emoţie puternică şi încă îmi mai amintesc cuvintele dumneai: "Tu erai bună la compuneri, nu mă miră că ai ajuns ziarist..."... Mulţumesc doamna mea învăţătoare! Sunt dascăli care rămân proprii tăi profesori chiar dacă a trecut un deceniu de când ai terminat sau mai bine... Chiar dacă nu ai învăţat decât un an sau un semestru/trimestru cu ei... E vorba de menirea cu care te naşti. Unii s-au născut pentru a fi dascăli! Le mulţumesc tuturor celor mi-au marcat existenţa pe băncile şcolii!
Comentarii