rtistii. Suntem o “rasa” ciudata noi astia, penibil de sensibili, alienati, incontrolabili. Partea nefireasca e ca nu renuntam. Niciodata.
Sunt artist. Si nu fosta cariera ma face asta, ci constructia psihica…atat de tenebroasa si curajul asta tampit de a nu renunta niciodata, pentru ca in momentul in care spun ,” gata, nu mai pot”…subit, acuz dureri insuportabile, de suflet.
N-am renuntat niciodata si ceea ce oamenii nu pot sa inteleaga e ca atunci cand ti se ia muzica, scena, publicul, ai perioade de grave insuficiente respiratorii. Asta pentru ca te inveti sa respiri normal doar cantand.
Pentru ca mi se face foarte dor de muzica, uneori, incerc sa mai cant. Acesta este motivul pentru care am facut o piesa noua. Sandi Deac, omul de la care am invatat in mare parte ce inseamna muzica si compozitorul piesei “Ochii tai”, a acceptat propunerea mea de colaborare si am hotarat sa trimitem o piesa la “Cerbul de aur’, ma rog…la “preselectie”. Ne-am grabit…termenul limita era de 15 iunie. Asta pana cand, in 15 iunie s-a anuntat ca termenul limita se prelungeste, 30 iunie. De ce s-a prelungit ? Artistii au inteles ca nu castigi nimic in “concursurile” din Romania si au renuntat sau poate n-a trimis cine trebuia sa trimita piese ? Am mai participat o data la preselectia asta,am fost intrebata atunci daca nu imi ajunge “Mamaia”, apoi am fost exilata din festival.
De data asta nici nu am trecut de preselectie. Ma amuza gandul ca o televiziune nationala, ramasa la fel de comunista ca in zilele de glorie, isi desfasoara jocurile in fata ochilor nostri tampi.
Nu imi doresc faima. Nu vreau sa castig bani din muzica. Nu vreau nici concerte, nici televiziuni, nici fani. Vreau doar sa cant. Si mai vreau sa plece ala cu ochelari galbeni inapoi la Etno tv si sa nu se mai intoarca…este inadmisibil sa te duci la o televiziune si sa spui despre Michael Jackson ca ar fi suferit de prostie, nici pe de parte de genialitate…si ca America, tara creatoare de basme, l-a transformat in zeu pe un cretin. Acestia sunt oamenii care stabilesc acele “calificative” ale muzicii pe care o facem. Astia sunt penibilii care isi permit sa isi dea cu parerea puturoasa…infirmii care nu au fost destul de talentati incat sa iasa macar cu o respiratie in evidenta.
Nu ma compar cu Michael Jackson…e un sacrilegiu. Regret ca nu traiesc in tara care imi poate oferi macar iluzia de basm,ci in una care nu ma lasa sa trec de preselectii, o tara in care apare geriatria la televizor si vorbeste despre regele muzicii pop. O tara care iti intra in dormitor si te transforma in curva sociala. Poate poate treci de preselectie.
Renunt. Pentru ca nu vreau sa demonstrez nimic in tara lui “nimanui”. Pentru ca n-am nevoie de parerile altora. Pentru ca aici daca l-am fi avut pe Michael Jackson, l-am fi executat la revolutie dupa ce l-am fi acuzat de manipulare in masa. Pentru ca prefer sa-mi moara sufletul demn decat murdarit de oameni nuli. America si-a ingropat idolul. Noi n-o sa avem niciodata idoli. Cultura. Genii. Zei. Si daca i-am avut… i-am ucis incet pe toti. Cioran, Brancusi, Eminescu.
Industria muzicala in Romania este o casa de toleranta.
O sa imi fac eu preselectia aici. Mai jos sunt piesele. Voi sunteti singurul juriu care conteaza. Votati.
Comentarii