Mâine sau azi?

M-am pierdut într-un nor de praf.
Drumul pe care am pornit
e mult prea încâlcit.
A început să mă doară
orice amânare,
orice refuz...
Mi se face dor
de anii mei 20,
de gustul dulce al naivităţii,
de inconştienţa anilor din liceu,
de copilăria aromată cu muzica noastră.
Mă gândesc la copilărie,
Mă ridic şi plec...
Mâine e o nouă zi şi poate
va fi mai bine...
Aştept un mâine în care
să-mi fie dor de tine doar,
un mâine calm şi agitat de pasiunea cu care te-am obişnuit
un mâine de vise,
un mâine cu fereastra spre soare deschisă...
Un mâine în care să-mi aduc aminte,
Un mâine în care visele să-mi dea energie şi speranţă...
Un mâine
Şi totuşi, de ce nu azi?!...

Eu...