Iubesc prea tare jurnalismul...

Astăzi am avut iarăşi o revelaţie. Una din aia din seria celor "nostalgicoase". Scuzaţi cuvîntul inventat dar mi-a plăcut prea tare cum sună... Mi s-a făcut cred, pentru că altfel nu-mi explic, dor de presă, de teren, de stresul acela că trebuie să dau repede materialul, de stresul acela ca-mi sună telefonul şi Doamne...poate iar am dat o greşeală....de ritmul acela susţinut de lucru. Nu ştiu ce să cred gândindu-mă la cît mi-am dorit să ajung unde sunt acum. Este o vorbă prea adevărată: ai grijă ce-ţi doreşti că s-ar putea să se împlinească...Am avut grijă şi mi s-a împlinit. Mulţumesc lui Dumnezeu că sunt la adăpost acum în vreme de criză. Mulţumesc lui Dumnezeu că-mi răsfaţă sufletul si ma face sa simt Protecţia Lui! Nu sunt nici ipocrită, nici tâmpită... dar am aşa din când în când un dor. E oare firesc?! Parcă mă sufoc să aştept. Or, nu sunt eu prea obişnuită!Sunt un om de iniţiativă!

Mass-media a fost dintotdeauna un domeniu care m-a fascinat. Cei cinci ani de experienta puşi în slujba acestei profesii (deh! sunt încă tinerică;))) m-au convins că fără pasiune şi devotament această meserie nu există. Şi m-am convins de asta lucrând de anul trecut într-un domeniu nou, cumva frate cu mass-media: pe promovare, imagine, chestii din astea. Asta am terminat în facultate. Nu se compara cu presa unde independenta cântăreşte mai mult iar eu sunt prea independentă ca să depind de ceva sau de cineva... Presa e o lume mai agitată dar fără ea simţi că te sufoci! Prea mult timp liber pentru un jurnalist e ca o rană pe inimă. Cum să stai când ştii câte subiecte buneeee te aşteaptă? Cum să nu ştii că are loc evenimentul X unde 'or să vină atâţia şi atâţia şi poţi lega un subiect de-a dreptul incendiar.... Jurnalismul e o meserie care se practică fără pretenţii financiare mari dar cu pasiunea în sange! Nu mi-a plăcut şi nici nu-mi place să scriu din politică, administraţie, etc. Mi-a plăcut mereu sa scriu din cultura, arta, divertisment, showbiz (mai puţin cancănării!!:))) ...E mirobolantă! Nu... Ştiu sigur că n-am să renunţ la meseria asta chiar dacă acum practic alta puţin diferită de prima! Mă încearcă uneori umbre de regret, de fapt de nostalgie, dar recunosc că Dumnezeu nu mi-a dat întâmplător această felie nouă de viaţă. Ci tocmai ca să înţeleg şi mai mult că iubesc jurnalismul cu toate ifosele, cu toate angoasele, cu toate frustrările şi relele lui. Nu e o întâmplare că mă aflu aici, acum şi nu mai târziu. E o experienţă care-mi diversifică mediul, care mă dezvoltă şi care-mi accentuiază, poate nivelul de înţelepciune. Sper! Diversitatea e bună tuturor indiferent de ceea ce ne place mai mult...Libertatea de a alege bine o primeşti numai având parte de drumuri noi în viaţa ta de tânăr ...neliniştit şi speriat de ceea ce poate ea să-ţi ofere...
Mulţumesc Doamne că ai gijă de mine!
Numai aşa pot încheia acest post ....nostalgic! :))