Doi copii se joacă în faţa blocului cu castane. Mi-e poftă nebună de must şi aş mânca nişte struguri din aia albi. Parcă aş mai atinge cu gura o felie maaaaaare de harbuz. Şi n-ar strica parcă nicio gutuie deşi ştiu că o să-mi fie lene s-o tai în felii ca să nu-mi stârnesc iar durerea de dinţi. Mănânc mere din alea verzi sau roşii care au apărut acum... Trec prin parc şi văd cum frunzele încep să-şi piardă din pelerina lor verde. Se usucă încet. Mi-era parcă dor de ruginiul ăsta al lor dar îmi dă şi o stare din asta de regret, de depresie continuă. În difuzoarele computerului duduie pe repeat piesa aceea care-mi dă sentimentul răcirii. Tricoul meu cu "Donald" cumpărat luna trecută e prea puţin acum pentru plimbările de seară. Se lasă rece mai repede şi întuneric mai uşor. Îmi vin în minte frânturi din anii de demult. În fiecare zi, tot mai multe. Fragmente smulse din tabloul care mi-a creat copilăria cotrăbăie prin minţioara mea. Mă uit la televizor şi aud că grilele se schimbă. La radio la fel. Miroase a vinete coapte şi ne gândim să mai luăm ca să fie acolo la iarnă. Bate vântul chiar dacă încă e soare. M-aş îmbraca în fustă ca să-mi arăt bronzul de astă vară, dar e prea rece dimineaţa. Spre amiază se mai încălzeşte dar seara e tot mai rece...În difuzoarele mele continuă să cânte şi nu-mi vine să opresc căci ...a venit toamna/acoperă-mi inima cu ceva...Deja! E toamnă, o simt şi eu, îi simt melancolia care mă cuprinde privind prin fereastra ei. Toamna îmi aduce nostalgie, un pic de depresii, melancolie, cele mai multe amintiri şi reflecţii mai multe...Are un farmec aparte pe care îl descopăr cu fiecare an ce trece... Culmea, mi-e dor de ea dar în acelaşi timp regret venirea ei parcă prematur!
Comentarii