Mi se întâmplă câteodată să am câte o trăire a la Marcel Proust. Sunt martora unui eveniment sau fapt de viaţă şi mă întorc în trecutul meu. Mă agăţ de un fragment din copilăria mea şi mi se face dor brusc de acele vremuri. Astăzi, claxonul unei maşini care nu putea trece de un camion că i-a tăiat calea mi-a amintit de filmul acela tâmpiţel la care ne uitam cei mai mulţ
i dintre noi că deh...altceva mai bun nu prea era. Se numea "Racheta albă" şi numai genericul era jumate dintr-un episod. Nu înţeleg de ce claxonul acela m-a întors la filmul ăsta...
Când e frig afară şi vine toamna şi afară e întuneric deşi e abia dimineaţă mă alint cu amintirile de la grădiniţă. Ştiu, e o pierdere de timp...Mi-aduc aminte cât de mult îmi plăceau dimineţile la grădiniţă când afară ploua. Erau aprinse toate luminile şi noi stăteam ghemuiţi pe scaunele alea mici adulmecând vorbele "doamnei". De la grădiniţă îmi amintesc de Bianca, de Adina, de Mircea şi încă doi colegi cu care am fost şi la şcoală. Pe Bianca o mai văd încă prin oraş, are un copil. De Adina nu mai ştiu nimic decât că terminând un an mai târziu ca mine grădiniţa, la şcoală era în clasă cu Alina, prietena mea din copilărie (mai mică decât mine cu un an!). Pe mine mă enervează că îi ţin minte iar ei nu mă mai recunosc şi nu cred că m-am schimbat foarte mult. Adina a fost poate singura, când eram la şcoală care şi-a amintit că am fost în aceeaşi grupă la grădiniţă. Îşi amintea că mă vedea frecvent cu păpuşa în braţe venind de acasă. Pe Mircea nu-l mai ştiu, dar într-un fel a fost prima mea simpatie dintre băieţi. Nu-mi mai amintesc decât că era micuţ şi grăsunel. Noi patru eram o gaşcă, să spun aşa. Ash...încă n-am uitat păpuşile alea Irinel (aşa scria pe bănuţul ala de plastic pe care mă uitam să văd dacă au nume sau trebuie să le botez eu) care la grădiniţă nu aveau mâini pe care ni le aruncau pe masă împreună cu o serie de salteluţe, plăpumioare, hăinuţe şi tot felul de cordele cu care ne jucam de-a mama şi de-a tata... Cam astea erau jucăriile de la grădiniţă atunci. Şi parcă nişte cuburi cu care formam tot felul de imagini. Evident că lipseau piese. Un fel de puzzle azi! Cel mai mult mă enerva că trebuia să dormim la amiază. Niciodată nu adormeam printre primii şi mereu ne trezea când în sfârşit dormeam şi eu mai bine. Aaaa şi îmi mai plăcea la grădiniţă un fel de mâncare care se servea sâmbăta. Era o tartină cu un amestec foarte bun: ceva cu ou, brânză, pătrunjel....N-am mai mâncat de atunci deşi a încercat şi mama să facă, dar n-a ieşit la fel! În ultimul an când am servit tort de ziua mea Mircea, colegul meu drag, a vrut să stea lângă mine şi a fost cel care i-a zis "doamnei" să-mi dea mie prima felie de tort că aşa se cuvine. Amintirile astea de la grădiniţă îmi vin în minte de regulă când afară plouă. N-am nici o explicaţie pentru aceasta întoarcere în timp....
E o librărie prin cartier care atunci când intru îmi aminteşte de Răducu...Răducu e prima mea păpuşă-băiat şi am ţinut foarte mult la ea. Mi-a luat-o mama în clasa a IV-a pentru că am luat premiul II la sfârşit de an şcolar (premiul I nu s-a dat!). Era mic, avea părul creţ blond-griu şi pantaloni cu bretele de culoare galbenă. Din păcate l-am pierdut şi îmi pare foarte rău pentru că l-aş fi păstrat. A fost prima mea păpuşă-băiat şi cred că ştiţi ce greu se găseau astfel de exemplare pe la începutul anilor 90. Îmi mai amintesc de bebeluşul Tinel (aşa-l chema din fabrica, nu mi-a plăcut niciodată numele ăsta şi mereu îl rebotezam!). Semăna fix cu un bebeluş nou-născut şi aveam şi landou pentru el cu care mă plimbam în faţa blocului. Ne scoteam păturile cu toate hainele lui Tinel şi ne jucam ore bune. Dacă începea ploaia ne mutam în scara blocului spre disperarea părinţilor că stăteam cu fundul pe treptele de ciment reci care or să ne "ucidă" mai târziu la spate. Deh, au avut dreptate! Doar erau oameni mari!
Nu înţeleg de ce unele fapte de acest fel mă întorc în trecut...Dar e de bine pentru că am avut o copilărie care merită să fie retrăită chiar şi secvenţial la maturitate...
i dintre noi că deh...altceva mai bun nu prea era. Se numea "Racheta albă" şi numai genericul era jumate dintr-un episod. Nu înţeleg de ce claxonul acela m-a întors la filmul ăsta...Când e frig afară şi vine toamna şi afară e întuneric deşi e abia dimineaţă mă alint cu amintirile de la grădiniţă. Ştiu, e o pierdere de timp...Mi-aduc aminte cât de mult îmi plăceau dimineţile la grădiniţă când afară ploua. Erau aprinse toate luminile şi noi stăteam ghemuiţi pe scaunele alea mici adulmecând vorbele "doamnei". De la grădiniţă îmi amintesc de Bianca, de Adina, de Mircea şi încă doi colegi cu care am fost şi la şcoală. Pe Bianca o mai văd încă prin oraş, are un copil. De Adina nu mai ştiu nimic decât că terminând un an mai târziu ca mine grădiniţa, la şcoală era în clasă cu Alina, prietena mea din copilărie (mai mică decât mine cu un an!). Pe mine mă enervează că îi ţin minte iar ei nu mă mai recunosc şi nu cred că m-am schimbat foarte mult. Adina a fost poate singura, când eram la şcoală care şi-a amintit că am fost în aceeaşi grupă la grădiniţă. Îşi amintea că mă vedea frecvent cu păpuşa în braţe venind de acasă. Pe Mircea nu-l mai ştiu, dar într-un fel a fost prima mea simpatie dintre băieţi. Nu-mi mai amintesc decât că era micuţ şi grăsunel. Noi patru eram o gaşcă, să spun aşa. Ash...încă n-am uitat păpuşile alea Irinel (aşa scria pe bănuţul ala de plastic pe care mă uitam să văd dacă au nume sau trebuie să le botez eu) care la grădiniţă nu aveau mâini pe care ni le aruncau pe masă împreună cu o serie de salteluţe, plăpumioare, hăinuţe şi tot felul de cordele cu care ne jucam de-a mama şi de-a tata... Cam astea erau jucăriile de la grădiniţă atunci. Şi parcă nişte cuburi cu care formam tot felul de imagini. Evident că lipseau piese. Un fel de puzzle azi! Cel mai mult mă enerva că trebuia să dormim la amiază. Niciodată nu adormeam printre primii şi mereu ne trezea când în sfârşit dormeam şi eu mai bine. Aaaa şi îmi mai plăcea la grădiniţă un fel de mâncare care se servea sâmbăta. Era o tartină cu un amestec foarte bun: ceva cu ou, brânză, pătrunjel....N-am mai mâncat de atunci deşi a încercat şi mama să facă, dar n-a ieşit la fel! În ultimul an când am servit tort de ziua mea Mircea, colegul meu drag, a vrut să stea lângă mine şi a fost cel care i-a zis "doamnei" să-mi dea mie prima felie de tort că aşa se cuvine. Amintirile astea de la grădiniţă îmi vin în minte de regulă când afară plouă. N-am nici o explicaţie pentru aceasta întoarcere în timp....
E o librărie prin cartier care atunci când intru îmi aminteşte de Răducu...Răducu e prima mea păpuşă-băiat şi am ţinut foarte mult la ea. Mi-a luat-o mama în clasa a IV-a pentru că am luat premiul II la sfârşit de an şcolar (premiul I nu s-a dat!). Era mic, avea părul creţ blond-griu şi pantaloni cu bretele de culoare galbenă. Din păcate l-am pierdut şi îmi pare foarte rău pentru că l-aş fi păstrat. A fost prima mea păpuşă-băiat şi cred că ştiţi ce greu se găseau astfel de exemplare pe la începutul anilor 90. Îmi mai amintesc de bebeluşul Tinel (aşa-l chema din fabrica, nu mi-a plăcut niciodată numele ăsta şi mereu îl rebotezam!). Semăna fix cu un bebeluş nou-născut şi aveam şi landou pentru el cu care mă plimbam în faţa blocului. Ne scoteam păturile cu toate hainele lui Tinel şi ne jucam ore bune. Dacă începea ploaia ne mutam în scara blocului spre disperarea părinţilor că stăteam cu fundul pe treptele de ciment reci care or să ne "ucidă" mai târziu la spate. Deh, au avut dreptate! Doar erau oameni mari!
Nu înţeleg de ce unele fapte de acest fel mă întorc în trecut...Dar e de bine pentru că am avut o copilărie care merită să fie retrăită chiar şi secvenţial la maturitate...
Comentarii