Emoţiile şi personalitatea...

Ţi se întâmplă de multe ori ca, citind un interviu, povestea cuiva, sau următind un film, să te regăseşti atît de bine în rândurile acelea că parcă îţi vine să reiei paginile de la început indiferent cât de multe sunt. E o asemănare firească deşi se spune că fiecare om e unic în felul lui. Şi fiind unic are propriile lui trăiri, propriile sentimente care nu pot semăna cu nimic şi nimeni...Atunci, cum se poate ca să te regăseşti în iubirea cuiva care a avut ceva mai mult curaj s-o povestească public? Cum se poate ca reuşita cuiva într-un domeniu să fie atât de identică celor pe care le-ai traversat tu? Şi mai ales cum este posibil ca acea persoană să aibă aceleaşi ritualuri ca ale tale când e în faţa unui "prag" mare?! Viaţa este ca o scenă pe care fiecare dintre noi îşi joacă rolul. Numai că de multe ori, Regizorul dă roluri asemănătoare unora dintre noi ca să le vadă reacţiile. Fiecare reacţionează diferit la o trăire. Nu suntem la fel în lacrimi şi zîmbet. Nu ne convine la fel o vorbă sau un gând şoptit. Ne doare într-un fel eşecul la o probă importantă a vieţii. Suntem diferiţi în a percepe trăirile care ne sunt date... Emoţiile sunt unice şi ne determină personalitatea. Mi s-a întâmplat nu de puţine ori să-mi regăsesc sentimentele investite în cineva într-o carte pe care am citit-o pe nerăsuflate sau într-un film pe care l-am urmărit cu sufletul la gură chiar dacă n-am prins decât ultima parte din el. Personajele-cheie au reacţionat după voinţa scriitorului ori a regizorului chiar dacă în sinea mea aş fi preferat să le schimb destinul sau să le transform puţin... O carte şi un film m-au marcat puternic în existenţa mea de până acum: "Pe aripile vântului" (cartea) şi "Iubitul meu se însoară". Le urmăresc ori de cîte ori am ocazia tocmai din aceste considerente... Sunt parte din mine, parcă!

Comentarii