În copilărie am inventat un joc inspirat din emisiunea TV pentru copii Tip top Minitop. Ne adunam câţiva copii în faţa blocului, unul dintre ei era juriul, iar ceilalţi concurenţii. Ne pregăteam fiecare din cei care concuram câte un cântec accesorizat cu o coregrafie şi îl prezentam în faţa onoratului juriului urcaţi pe o treaptă pe care o improvizam noi ca o scenă. Era în vremea în care eu mă îmbrăcam cu blugi tăiaţi, purtam lanţuri (pentru că aşa vedeam la Gun's Roses!) şi mă încălţam bocanci (dar greu se mai găseau în perioada aia!). Îmi plăcea muzica rock şi o piesă românească o ştiam cap-coadă. Pe aia o cântam în faţa onoratului juriu de pe banca din faţa blocului. Cântam fiecare vers şi accentuam pe cuvântul replică ca şi când conta cel mai mult din tot cântecul. Era în perioada aceea cântecul meu preferat din cele care se lansase în muzica românească. Îmi plăcea şi videoclipul pentru că transmitea ceva la ora aceea destul de săracă în imaginaţia şi curajul regizorilor de a se afirma în domeniu. Ascult astăzi cu aceeaşi poftă "Un actor grăbit". Îmi dă aceeaşi energie ca şi atunci. A rămas vie în memoria mea şi-mi aminteşte de vremurile acelea în care trebuia să repet cântecul în faţa onoratului juriu din faţa blocului doar ca să mă mai audă cum pronunţam cuvântul replica (cu limba pe cerul gurii!). Astăzi, Laura Stoica nu mai printre noi! A plecat acum 3 ani împreună cu logdnicul şi bebeluşul încă nenăscut şi...nu s-a mai întors. Le cântă îngerilor. Unul din ei e sigur micuţul pe care îl aştepta cu atâta iubire şi fericire. Astăzi, parcă nu-mi vine să cred că ascult piesele ei şi ea nu mai e... Că spectacolele nu mai au pe afiş privirea ei. Că de fapt piesele ei nu le mai ascult decât pe youtube, de pe CD sau de la televizor ori de la radio. De la televizor şi radio mai puţin căci nefiind ucisă, televiziunile nu mai sunt interesate de ea. De când a murit nu mai pot să ascult Europa FM. Ascult doar dacă întâmplător mă aflu într-un mijloc de transport şi asta ascultă toţi. N-am încă tupeul să cer schimbarea postului într-un loc public. N-am uitat acest lucru mârşăvesc şi n-am s-o fac pentru că asta ar însemna să pătez memoria ei. Dar e trist să constaţi că un radio care nu a difuzat nici măcar un cuvânt rostit de un artist cât a fost în viaţă, n-a difuzat nicio piesă pe motiv că reprezintă o generaţie ruptă de actualitate sau dominată de un regim de care românii au vrut să scape, difuzează Un actor grăbit de dimineaţă până seară exact în ziua în care s-a întâmplat tragicul şi nefericitul accident...De atunci, nu mai ascult Europa Fm, nu mai pot. Nici înainte n-o făceam căci nu mă regăseam în muzica postului dar cu atât mai mult din ziua aceea urâtă a muzicii româneşti: 9 martie 2006. E trist când un radio, o televiziune îşi ridică ratingul pe lacrima, pe durerea unei familii, pe gloria unui artist care cât a trăit ar fi fost fericit să se audă la radio aşa cum e normal într-o ţară normală. Laura Stoica ar fi împlinit sâmbătă, 10 octombrie, 42 de ani...Câte televiziuni şi radiouri vor aminti că a fost odata Laura Stoica? Că ar fi împlinit această frumoasă vârstă...Că Laura Stoica nu mai e, dar noi nu vom uita... Niciuna sau prea puţine căci dacă nu e rating, nimic nu e...În copilărie am inventat un joc inspirat din emisiunea TV pentru copii Tip top Minitop. Ne adunam câţiva copii în faţa blocului, unul dintre ei era juriul, iar ceilalţi concurenţii. Ne pregăteam fiecare din cei care concuram câte un cântec accesorizat cu o coregrafie şi îl prezentam în faţa onoratului juriului urcaţi pe o treaptă pe care o improvizam noi ca o scenă. Era în vremea în care eu mă îmbrăcam cu blugi tăiaţi, purtam lanţuri (pentru că aşa vedeam la Gun's Roses!) şi mă încălţam bocanci (dar greu se mai găseau în perioada aia!). Îmi plăcea muzica rock şi o piesă românească o ştiam cap-coadă. Pe aia o cântam în faţa onoratului juriu de pe banca din faţa blocului. Cântam fiecare vers şi accentuam pe cuvântul replică ca şi când conta cel mai mult din tot cântecul. Era în perioada aceea cântecul meu preferat din cele care se lansase în muzica românească. Îmi plăcea şi videoclipul pentru că transmitea ceva la ora aceea destul de săracă în imaginaţia şi curajul regizorilor de a se afirma în domeniu. Ascult astăzi cu aceeaşi poftă "Un actor grăbit". Îmi dă aceeaşi energie ca şi atunci. A rămas vie în memoria mea şi-mi aminteşte de vremurile acelea în care trebuia să repet cântecul în faţa onoratului juriu din faţa blocului doar ca să mă mai audă cum pronunţam cuvântul replica (cu limba pe cerul gurii!). Astăzi, Laura Stoica nu mai printre noi! A plecat acum 3 ani împreună cu logdnicul şi bebeluşul încă nenăscut şi...nu s-a mai întors. Le cântă îngerilor. Unul din ei e sigur micuţul pe care îl aştepta cu atâta iubire şi fericire. Astăzi, parcă nu-mi vine să cred că ascult piesele ei şi ea nu mai e... Că spectacolele nu mai au pe afiş privirea ei. Că de fapt piesele ei nu le mai ascult decât pe youtube, de pe CD sau de la televizor ori de la radio. De la televizor şi radio mai puţin căci nefiind ucisă, televiziunile nu mai sunt interesate de ea. De când a murit nu mai pot să ascult Europa FM. Ascult doar dacă întâmplător mă aflu într-un mijloc de transport şi asta ascultă toţi. N-am încă tupeul să cer schimbarea postului într-un loc public. N-am uitat acest lucru mârşăvesc şi n-am s-o fac pentru că asta ar însemna să pătez memoria ei. Dar e trist să constaţi că un radio care nu a difuzat nici măcar un cuvânt rostit de un artist cât a fost în viaţă, n-a difuzat nicio piesă pe motiv că reprezintă o generaţie ruptă de actualitate sau dominată de un regim de care românii au vrut să scape, difuzează Un actor grăbit de dimineaţă până seară exact în ziua în care s-a întâmplat tragicul şi nefericitul accident...De atunci, nu mai ascult Europa Fm, nu mai pot. Nici înainte n-o făceam căci nu mă regăseam în muzica postului dar cu atât mai mult din ziua aceea urâtă a muzicii româneşti: 9 martie 2006. E trist când un radio, o televiziune îşi ridică ratingul pe lacrima, pe durerea unei familii, pe gloria unui artist care cât a trăit ar fi fost fericit să se audă la radio aşa cum e normal într-o ţară normală. Laura Stoica ar fi împlinit sâmbătă, 10 octombrie, 42 de ani...Câte televiziuni şi radiouri vor aminti că a fost odata Laura Stoica? Că ar fi împlinit această frumoasă vârstă...Că Laura Stoica nu mai e, dar noi nu vom uita... Niciuna sau prea puţine căci dacă nu e rating, nimic nu e...
Comentarii