Crăciunul sufletului...

Chiar aşa ce e Crăciunul? E o sărbătoare de familie. E ziua în care am devenit creştini căci s-a născut Mântuitorul. Am o emoţie dublă când aud prima colindă în perioada asta. Mai apoi facem exces pentru că vrem să câştigăm bani de pe urma lor... E perioada în care seara ferestrele se îmbracă cu mii de luminiţe, când alergăm disperaţi să prindem un brad (cât mai înalt şi cât mai stufos!), când în magazine nu mai ai loc să arunci un ac, când stai până îţi vine acru ca să plăteşti produsele din coş la casă, când îţi pui inspiraţia şi imaginaţia la încercare sperând să găseşti idei geniale pentru cadouri... Îhî, o perioadă frumoasă, dar ne agităm mai mult pentru ceea ce se vede şi mai puţin pentru suflet. Căci mi-aş dori să primim colindători şi să-i servim cu colaci, mere, portocale. Căci mi-aş dori să ne dăruim în această zi o crenguţă de brad şi trei rânduri scrise din suflet pe o coală de hârtie. Căci mi-aş dori să ne îmbrăcăm sufletul şi mai apoi trupul. Am ieşi mai ieftin căci pentru suflet ca să fie cochet n-am avea nevoie decât de niţică pasiune, un strop de răbdare, trei picături de toleranţă, o linguriţă de speranţă şi un borcan de bunătate. Amestecate ar da costumaţia ideală pentru un Crăciun liniştit, cald care să ni-l aducă pe Iisus....
Crăciun de poveste tuturor!

Comentarii