Îi admir pe cei care pot pune punct unui capitol din viaţa lor sau care pot închide uşa atunci când ceva sau cineva i-a dezamăgit. Eu nu pot. Am încercat de mai multe ori dar îmi rămân după dezamăgiri şi regrete firmituri din inimă care mă împiedică să iau decizii definitive şi irevocabile. Mă încăpăţânez dintr-o teamă sau curiozitate pe care încă n-o înţeleg, să mai las o crăpătură în uşă. Să fie milă? Să fie teama de a nu lua greşit o decizie?? Să fie... Încă nu ştiu. Fiecare lecţie de viaţă înseamnă o felie de înţelepciune la propria noastră existenţă. Îmi place să primesc lecţii de la viaţă doar atunci când nu e prea tarziu şi mai pot repara câte ceva. Pentru toate lecţiile de viaţă primite până acum mulţumesc lui Dumnezeu căci toate mi-au fost de folos şi au venit exact atunci când am putut repara ceva sau când am putut să opresc timpul unei deschideri prea mari din mine....
Comentarii
De cele mai multe ori cand suntem dupa o preioada mai nefasta sau o dezamagire avem tendinta sa ne complicam singuri viata si sa ne punem mii de intrebari si ganduri, sa cautam raspunsuri si chiar ajungem sa ne invinovatim noi pentru tot si sa ne inchidem in propria noastra carapace si desi ne chinuim sa uitam nu facem altceva decat sa ascundem acea durere acolo undeva in interior unde tot va arde si mai tare la un moment dat.
Solutia dupa mine nu inseamana sa incercam sa uitam .. pentru ca nu avem cum sa uitam trecutul sau sa renegam o parte din noi ... nu trebuie decat sa privim din alta perspectiva si sa acceptam ca unele chestii se intampla chiar daca nu stim de ce si pur si simplu sa ramanem cu acele amintiri placute si sa mergem mai departe. Facand comparatii din trecut sau mai rau traind din trecut nu va face decat sa ne inchidem in noi si astfel in cele din urma sa uitam de noi si sperantele pe care le aveam candva. Trebuie sa invatasm ca nu e deajuns doar noi ca sa investim si sa nu primim nimic in schim, trebuie sa invatam sa ne pretuim mai mult si atunci cand trecem prin perioade mai dificile noi sa fim in primul rand propriul nostru sprijin ... pentru ca asa devenim mai puternici noi ca persoana si ne calim... insa nu trebuie sa uitam niciodata de unde am plecat sau ce ganduri si vise aveam candva. O persoaan ce nu mai are vise nu are prea multe! ;)