Într-o noapte de april ne-am trezit strigând iubirea. Era un ecou mai vechi pe care-l depăşisem spre fericirea ta, spre liniştea mea... Ne-am întâlnit într-o zi de martie deşi ne ştiam mai de demult. Trupul tău îmi vorbea pe limba trupului cu care m-am născut. Cu ochii îmi pictai mângâierile. Şi zîmbetul, şi chipul... Surâsul tău ţinea de cald în încăperea rece. Era doar primăvară Şi aproape iarnă... Mă îmbătai cu un miros care mi-a rămas înfipt într-o bucată din reverul cu care îmi îmbrăcasem sufletul... Mă acoperiseşi cu o bucată din tine crezând că n-o să pot pleca. N-am plecat. N-am plecat deşi mi-era frig, deşi mi-era sete, deşi mi-aş fi dorit o picătură de somn...M-ai amestecat în lumea iubirilor tale şi te-am desenat precum un personaj de basm. Îţi scrisesem apoi şi m-ai lăsat să cred că visasem. Mi-ai trezit indignare, neputinţă...Am crezut că o să mă trezesc dar nu era un vis. Te-ai întors. Habar n-aveai de frământarea care mi-a zgâriat sufletul.Habar n-aveai că tăcerile tale îndelungi îmi adânceau frustrările, neliniştile. Ai apărut pictând acelaşi vis, în aceleaşi culori, cu aceeaşi respiraţie, în acelaşi ton, pe acelaşi ritm. Mă făcui din nou să-ţi simt făptura şi să te regăsesc ca să mă reîndrăgostesc...Haide să ne întâlnim de fiecare dată fără ne intereseze măcar un pic frustrările, tăcerile, neliniştile, durerile, tristeţile şi atâtea altele. Facem pact?...
Comentarii