Eu nu mi-am felicitat niciodată blogul. Am observat că se practică atunci când ai un an de blog să aminteşti asta şi să rememorezi clipele fericite, triste, etc petrecute alături de el. Hmmm! Eu nu mai ţin minte când l-am făcut şi cred că nu mai ţin minte nici de ce. Pur şi simplu mă jucam pe blogger! Atunci nu era în vogă wordpressul. Am câţiva ani de când am blog. Dar e un blog personal. Nu e de ziarist, nici al unui profesionist. E un blog cu păreri, confuzii, idei, atitudini, gânduri, frustrări, poezii (mă rog, un fel de a zice!), întâmplări, etc. Nici măcar nu ştiu câte accesări am pe zi. Nici nu mă inteesează pentru că ştiu că cei care mă urmăresc o fac pentru că mă cunosc. Sau dacă mă descoperă, sper să le placă ce găsesc. Dar nu ţin să fiu în topul accesărilor pt că nu mi l-am făcut ca să câştig bani de la google. L-am făcut pentru că simţeam nevoia acută să scriu, să mă exprim. Dar nu ştiu dacă la început l-am luat prea în serios. Adică, nu ştiu dacă m-am gîndit că o sa ajung să am o arhivă din 2007.... Şi când recitesc din postările de atunci să mă apuce melancolia, un colţ de zâmbet, hilizeala, etc. E un blog care n-are dată de naştere pentru că nu am chef să ştiu asta. E un blog care m-a ajutat să nu rămân în urmă cu gândurile şi trăirile mele şi mai ales să nu le uit. Să nu uit să scriu mai ales. E şi jurnal, e şi un fel de agendă, e şi un fel de ziar al meu.. E un blog la care nu aş putea să renunţ căci mi-e prea drag. Nici măcar nu l-aş schimba pe wordpress că e mai în vogă acum. Stă bine aici. Şi nu-mi vine nici să-i schimb numele pentru că nu-i aşa, v-aţi obişnuit aşa: furnicutza-ionutza... Îmi place pentru că aşa-mi zice un drag, foarte drag prieten şi cred că mi se potriveşte în mare măsură. Dacă zice el, aşa e.;)) Nu-l contrazic aici! Cam asta e cu blogul meu. Citiţi-mă de drag şi nu din obligaţie. Daţi-mi o palmă când greşesc pentru că aşa revin cu picioarele pe pământ. Şi când aveţi chef daţi-mi câte un coment. Mă fac fericită să ştiu că v-am fost de folos sau v-am plăcut într-un fel sau măcar am stârnit niţel interes. V-am pupat!Eu nu mi-am felicitat niciodată blogul. Am observat că se practică atunci când ai un an de blog să aminteşti asta şi să rememorezi clipele fericite, triste, etc petrecute alături de el. Hmmm! Eu nu mai ţin minte când l-am făcut şi cred că nu mai ţin minte nici de ce. Pur şi simplu mă jucam pe blogger! Atunci nu era în vogă wordpressul. Am câţiva ani de când am blog. Dar e un blog personal. Nu e de ziarist, nici al unui profesionist. E un blog cu păreri, confuzii, idei, atitudini, gânduri, frustrări, poezii (mă rog, un fel de a zice!), întâmplări, etc. Nici măcar nu ştiu câte accesări am pe zi. Nici nu mă inteesează pentru că ştiu că cei care mă urmăresc o fac pentru că mă cunosc. Sau dacă mă descoperă, sper să le placă ce găsesc. Dar nu ţin să fiu în topul accesărilor pt că nu mi l-am făcut ca să câştig bani de la google. L-am făcut pentru că simţeam nevoia acută să scriu, să mă exprim. Dar nu ştiu dacă la început l-am luat prea în serios. Adică, nu ştiu dacă m-am gîndit că o sa ajung să am o arhivă din 2007.... Şi când recitesc din postările de atunci să mă apuce melancolia, un colţ de zâmbet, hilizeala, etc. E un blog care n-are dată de naştere pentru că nu am chef să ştiu asta. E un blog care m-a ajutat să nu rămân în urmă cu gândurile şi trăirile mele şi mai ales să nu le uit. Să nu uit să scriu mai ales. E şi jurnal, e şi un fel de agendă, e şi un fel de ziar al meu.. E un blog la care nu aş putea să renunţ căci mi-e prea drag. Nici măcar nu l-aş schimba pe wordpress că e mai în vogă acum. Stă bine aici. Şi nu-mi vine nici să-i schimb numele pentru că nu-i aşa, v-aţi obişnuit aşa: furnicutza-ionutza... Îmi place pentru că aşa-mi zice un drag, foarte drag prieten şi cred că mi se potriveşte în mare măsură. Dacă zice el, aşa e.;)) Nu-l contrazic aici! Cam asta e cu blogul meu. Citiţi-mă de drag şi nu din obligaţie. Daţi-mi o palmă când greşesc pentru că aşa revin cu picioarele pe pământ. Şi când aveţi chef daţi-mi câte un coment. Mă fac fericită să ştiu că v-am fost de folos sau v-am plăcut într-un fel sau măcar am stârnit niţel interes. V-am pupat!
Comentarii