Am ajuns astăzi, citind un editorial despre iubire, la concluzia că sentimentul acesta suprem e trăit de fiecare în felul lui. Că niciunul din noi, deşi e acelaşi pentru toţi, nu percepe iubirea identic. E firesc până la urmă pentru că suntem cu toţii firi diferite, unici şi nu ne permitem să-i copiem pe ceilalţi decît dacă nu ne dorim să fim noi înşine. Iubirea pentru unii sau cei mai mulţi înseamnă cuplu, trăiri cotidiene lângă cel care ţi-a pus inima pe jar şi pe care l-ai considerat perechea ta. Pentru alţii, iubirea fără acea brumă de frămîntări şi gînduri în lipsa lui, de gelozie, de senzaţii cu fluturi în stomac de fiecare dată cînd te apropii de el, de puterea aia inimaginabilă că zbori numai gândind că în următoarele 5 minute îl vezi din nou...Fără dorul acela care ţi se pare tot mai puternic cu fiecare zi pe care o pierzi fără să-l auzi sau să-i pătrunzi privirea. Fără imaginile acelea care îşi însoţesc clipele de veghe înainte de a adormi, fără visele şi fantasmele pe care le născoceşti sperând să-l aduci mai aproape de tine. Fără minutele acelea de încordare şi frustrări aşteptând un telefon. Fără toate acestea, pentru unii nu există sentimentul acesta suprem sau oricum devine plictisitor, de rutină, obişnuit pentru un suflet avid de trări, mereu altele şi altele...Am ajuns astăzi, citind un editorial despre iubire, la concluzia că sentimentul acesta suprem e trăit de fiecare în felul lui. Că niciunul din noi, deşi e acelaşi pentru toţi, nu percepe iubirea identic. E firesc până la urmă pentru că suntem cu toţii firi diferite, unici şi nu ne permitem să-i copiem pe ceilalţi decît dacă nu ne dorim să fim noi înşine. Iubirea pentru unii sau cei mai mulţi înseamnă cuplu, trăiri cotidiene lângă cel care ţi-a pus inima pe jar şi pe care l-ai considerat perechea ta. Pentru alţii, iubirea fără acea brumă de frămîntări şi gînduri în lipsa lui, de gelozie, de senzaţii cu fluturi în stomac de fiecare dată cînd te apropii de el, de puterea aia inimaginabilă că zbori numai gândind că în următoarele 5 minute îl vezi din nou...Fără dorul acela care ţi se pare tot mai puternic cu fiecare zi pe care o pierzi fără să-l auzi sau să-i pătrunzi privirea. Fără imaginile acelea care îşi însoţesc clipele de veghe înainte de a adormi, fără visele şi fantasmele pe care le născoceşti sperând să-l aduci mai aproape de tine. Fără minutele acelea de încordare şi frustrări aşteptând un telefon. Fără toate acestea, pentru unii nu există sentimentul acesta suprem sau oricum devine plictisitor, de rutină, obişnuit pentru un suflet avid de trări, mereu altele şi altele...
Comentarii