Îmi plac dimineţile în care mă izbeşte o rază de soare în ochi. Îmi place să mă trezesc dimineaţa cu soarele în suflet şi să-mi fie lene să mă dau jos din pat. Să n-am motiv să mă ridic şi să pot trândăvi încă jumate' de oră şi apoi încă 10 minute. Aşa-i că abia atunci în alea 40 de minute te odihneşti parcă mai bine decât întreaga noapte?!? Atunci când eşti doar tu cu gândurile tale, cu visurile şi căutările tale lăuntrice, cu obiceiurile mentale pe care ţi le cunoşti numai tu, cu imagini fanteziste pe care nu îndrăzneşti să le spui nimănui deşi şi acest nimeni le are, cu dorinţe pe care le trezeşti în tine în fiecare dimineaţă mai vii şi mai autentice, cu puterea de a spune "da, am chef de o zi frumoasă, o zi în care să mă simt frumos". Şi aştepţi parcă un semn că o să fie aşa....Şi aşteptându-l parcă vine. Şi dorindu-l, apare aşa dintr-un maldăr de clipe atît de fireşti faţă de aceea în care te-ai trezit cu soarele în suflet. Aia e clipa în care simţi că ziua a început bine şi va continua la fel...
Comentarii