Suflet nedezbrăcat

Prin geamul de care agaţă flori de gheaţă
Desenez imaginar
Chipuri
De flori, de poveşti, de personaje
De animale.
Le privesc şi mă mir că le văd numai eu
Le caut pentru ceilalţi
Dar inutil...
Nu sunt decît în sufletul meu.
Le găsesc amorţite
Uneori lovite,
Alteori răsfăţate
Numai eu le ştiu
Le simt, le trăiesc
Le împart.
De cele mai multe însă
Rămân la mine.
Pentru că ceilalţi n-au nici timp
Nici chef, nici răbdare
Să le asculte...
La ce bun pînă la urmă?
Nu e imoral să-mi golesc sufletul
în faţa tuturor??