Am scris recent un material despre bucuria unui copil de a-şi exersa un vis, un joc al copilăriei. Am vrut să-i zic pasiune dar în momentul în care am scris materialul, mi s-a părut puţin cam mult pentru un copil. La ei e mai mult plăcerea, bucuria cu care faci un lucru născut dintr-o talent pe care îl dezvolţi pas cu pas. Mai târziu apar pasiunea şi dragostea. Ei iubesc dar o fac sincer, inocent, fără condiţii, doar purtând în suflet candoarea specifică vârstei. Au şi ei valori după care îşi ordonează viaţa doar că sunt niţel diferite de cele pe care le nutrim noi cei mari. Ei judecă dincolo de rivalităţi sau dacă sunt, la ei sunt ceva mai efemere. Ei nu au încă noţiunea banului şi nici nu le pasă de cât costă X sau Y. Una peste alta, ei nu aleargă după înavuţire ci îşi trăiesc fiecare moment al vârstei. Poate, de aceea la ei timpul nu se grăbeşte aşa ca la maturi. Ei simt mai curat bucuria unui premiu şi nu râvnesc la medalia unui coleg decît dacă sunt educaţi în spiritul ăsta. Ei nu ştiu să ţină o supărare sau ceartă cu cineva mai mult de o zi. Lumea lor se învârte între plăcerea jocului, a lucrului pe care-l descoperă, între bucuriile zilei, între dureri -cazurile copiilor alungaţi pe străzi-şi inocenţa judecăţii aflată la limita pasiunilor, dragostei, duşmăniei. Când descoperă pasiunile, dragostea, ura, încep şi primele riduri ale sufletului... Şi atunci şi timpul se comprimă căci îl consumă de multe ori inutil... Cei mici trăiesc cum li se dă, ei iubesc după cum primesc iubire şi judecă după educaţia care le e sădită de mici. Încă trăiesc curat. Cu cât se maturizează mai repede cu atît sufletul li se zbârceşte mai uşor...Am scris recent un material despre bucuria unui copil de a-şi exersa un vis, un joc al copilăriei. Am vrut să-i zic pasiune dar în momentul în care am scris materialul, mi s-a părut puţin cam mult pentru un copil. La ei e mai mult plăcerea, bucuria cu care faci un lucru născut dintr-o talent pe care îl dezvolţi pas cu pas. Mai târziu apar pasiunea şi dragostea. Ei iubesc dar o fac sincer, inocent, fără condiţii, doar purtând în suflet candoarea specifică vârstei. Au şi ei valori după care îşi ordonează viaţa doar că sunt niţel diferite de cele pe care le nutrim noi cei mari. Ei judecă dincolo de rivalităţi sau dacă sunt, la ei sunt ceva mai efemere. Ei nu au încă noţiunea banului şi nici nu le pasă de cât costă X sau Y. Una peste alta, ei nu aleargă după înavuţire ci îşi trăiesc fiecare moment al vârstei. Poate, de aceea la ei timpul nu se grăbeşte aşa ca la maturi. Ei simt mai curat bucuria unui premiu şi nu râvnesc la medalia unui coleg decît dacă sunt educaţi în spiritul ăsta. Ei nu ştiu să ţină o supărare sau ceartă cu cineva mai mult de o zi. Lumea lor se învârte între plăcerea jocului, a lucrului pe care-l descoperă, între bucuriile zilei, între dureri -cazurile copiilor alungaţi pe străzi-şi inocenţa judecăţii aflată la limita pasiunilor, dragostei, duşmăniei. Când descoperă pasiunile, dragostea, ura, încep şi primele riduri ale sufletului... Şi atunci şi timpul se comprimă căci îl consumă de multe ori inutil... Cei mici trăiesc cum li se dă, ei iubesc după cum primesc iubire şi judecă după educaţia care le e sădită de mici. Încă trăiesc curat. Cu cât se maturizează mai repede cu atît sufletul li se zbârceşte mai uşor...
Comentarii