O zi toridă în vălmaşagul dorinţelor scrise şi nescrise.Atât şi mi-a fost suficient ca să descopăr încă o probă a prieteniei. Ce supliciu! Ce deliciu! M-am desprins de ritualul firesc şi nefiresc al zilelor care curg cu o viteză copleşitoare şi te-am cuprins cu braţele, cu ochii, cu privirea, cu mintea, cu gîndurile. M-am lăsat în voia zilei fără prea multe semne de întrebare, fără prea multe aşteptări, fără vise şi alte iluzii. Am sperat şi a fost suficient. Am devorat fiecare cuvânt şi fiecare frază. Am căutat în sacul amintirilor şi ne-am lăsat duşi de o forţă care măsoară sufletele şi inimile cu aceeaşi unitate de măsură: timpul. Nu ne vedem zilnic, ne auzim frecvent, ne transmitem idei, vorbim în acelaşi sens. Ne înţelegem şi mai mult ca atît vorbele, gîndurile, ideile, frazele, sentimentele, cuvintele trec numaidecât printr-un canal al unei sincerităţi de-o puritate sacră azi.Îţi mulţumesc....
Comentarii