Propria-mi inexistenţă...

Sunt inexistentă în spaţiul iluziilor şi al viselor pe care le amăgesc din când în când cu o felie din realitatea pe care o trăiesc. Adorm mestecând fraze, uneori idei care-mi aparţin şi care au aripile frânte. Alerg pe străzi prăfuite de ignoranţă şi perversitate, de falistatea şi indolenţa de care mă ating uneori. Urc şi cobor. Caut şi rătăcesc. Timp şi spaţiu gol. Lumină şi întuneric. Stele şi pământ. Libertate şi labirint. Sobru şi vesel. Sunt inexistentă în spaţiul vorbelor, al gândurilor, al faptelor pe care le trăiesc. Sunt inexistentă în cel mai popular cartier al sufletului. Paşii îmi sunt mărunţi şi nesiguri. Îmi rătăcesc privirea în a ta şi găsesc lumini, apoi umbre. Alerg. Urc. Cobor. Merg. Cu pas vioi. Uneori lent şi tern. Alteori fără ritm. Sunt inexistentă şi ...atât. Aştept să exist din nou!

Comentarii

Bogdan Epureanu a spus…
De curiozitate... in viata reala scrii? ai ceva publicat? Pentru ca daca nu atunci e pacat...
ionutza80 a spus…
Din 2003 lucrez in presa locala. Nu am publicat nicio carte pt ca nu am considerat ca am suficienta experienta pt asta si nu-mi place sa fiu ridicola. Cand va fi cazul, daca va fi poate o voi face si pe asta. multumesc pt aprecieri.