E trist ce se întâmplă. În decorul mirific de azi cu soare şi flori, cu zâmbete ce descriu un nou început, cu o ploaie de urări, cu îmbrăţişări şi amintiri de vacanţă, sunt copii al căror zâmbet e format din rutina celorlalte chipuri fericite. Pentru un copil din Botoşani prima zi de şcoală va fi o amintire tristă chiar dacă nerăbdarea şi speranţa sunt la fel de intense...Câţi n-or fi în aceeaşi situaţie?!:((... Micuţul (n-ar importanţă sexul; cazul e important) a plecat să descopere anii de şcoală cu un ghiozdan mic şi sărăcăcios dar....gol. Bucuria că merge la şcoală în sfârşit a fost mare şi s-a simţit în orele de nesomn sperând că negrul de pe cer se transformă odată şi odată în lumină ca să ajungă în banca lui. A avut în prima zi tot ceea ce aşteaptă orice bobocel: soare, lumină, emoţie, bucuria noului început, dar i-au lipsit caietele, penarul, stiloul...pe care ceilalţi colegi le aşează azi cu mândrie pe banca lor... E trist şi cutremurător că în România europeană pe care ne-am dorit-o atât de mult sunt copii pentru care prima zi de şcoală va rămâne agăţată într-un cui ruginit....
Comentarii