O emisiune tv în amintirea Laurei Stoica m-a trimis din nou cu gândul la "Mamaia'90". Anul în care Laura debuta cu o piesă care a facut juriul de atunci să-i dea trofeul. Tot atunci concura şi Adrian Enache care s-a clasat pe locul II. Sau Ovidiu Komornyic care a urcat pe podium un an mai târziu. Am dat doar aceste nume numai ca să vedeţi ce nume, ce voci, ce talente se lansau atunci...Cat de bun trebuia să fii, cât de talentat pentru a reuşi! Asta fără lua în calcul "pilele" şi "relaţiile" pe care mai mult ca sigur trebuia să le ai şi atunci. Dar nu despre asta fac referire aici. Vreau să scot în evidenţă vocile care se lansau atunci şi cât de mult însemna pentru ei prezenţa pe scena unui festival muzical de talie naţională. Înainte de '90 şi puţin peste, erai Cineva dacă luai măcar un premiu la "Mamaia". Televiziunea (pt ca pe atunci era doar una!) te căuta pentru a te programa la filmări pentru emisiunile pe care le avea în program. Erau emisiuni unde ca tânăr solist puteai să apari, să te faci remarcat. Compozitorii creau acea relaţie normală cu tine, artistul pentru un act de creaţie de calitate. În emisiunile radio se difuza muzica celor care la "Mamaia" (ca să ne referim strict la acest festival!) făceau performanţă. Cei de vârsta mea cred că îşi amintesc celebra emisiune de dedicaţii de la ora 8.00 dimineaţa: "O melodie pentru fiecare" pe care o ascultai nu numai pentru posibilitatea de a transmite cuiva drag un mesaj frumos, ci şi pentru muzica aceea care mergea direct la inimă. Astăzi, ce ne-a rămas din festival? Aceleaşi două secţiuni: Creaţie şi Interpretare, dar fără strălucirea interpretărilor de atunci (sau rar de tot!), fără creaţiile care să fie apoi difuzate pe radio şi tv că Slavă Domnului acum ar fi unde, fără posibilitatea celor mai tineri să se facă remarcaţi. Pentru tinerii interpreţi festivalul a rămas un fel de "oglindă" în care îşi mai revăd "trăsăturile" talentului, unde mai pot să vadă ce să ajusteze, ce să îmbunătăţească, unde mai trebuie lucrat. Festivalul nu mai pare demult o rampă de lansare căci....câţi tineri lansaţi în ultimii 10 ani la festivalul Mamaia sunt cunoscuţi azi de o ţară întreagă sau măcar de cei mai pasionaţi de muzică??? Îi numărăm pe degete sau mai rău, prea puţini ca să fim siguri că peste ani, EI vor face istoria muzicii româneşti... Se mai poate face ceva în acest sens? Să facem acum cât avem vreme şi n-o fi prea târziu...Dar cert e c-o să ne iasă numai atunci când lăsăm la uşa performanţei interesul propriu şi-l urmărim pe cel general...
Comentarii