...1999. Noiembrie. 10 . Imaginile încă îmi sunt întipărite bine în minte şi refuză să dea mâna cu uitarea. Bucureştiul văzut pentru prima dată fără părinţi. Doar eu şi prietena mea cea mai bună de atunci. 19. Abia ce terminasem liceul. "Ambasador". "Nebun după Fe.Me.I". Emoţii. Primul autograf. Primele mele fotografii cu el.Primele cuvinte adresate lui "face to face". Numărul lui de telefon. Fani adunaţi pentru el. Greva CFR. E doar o scurtă descriere a primei întâlniri. Nu v-am spus niciodată dar am "construit" în suflet de-a lungul timpului, ca dovadă a admiraţiei, prieteniei, sentimentelor nutrite pentru el, un fel de dulap cu multe sertare. Fiecare sertar cu amintirea lui. Episodul intitulat "Noiembrie. 10" nu e
primul. Nici n-avea cum. Dar face parte dintr-o nouă etapă sau ca să păstrăm formula dintr-un nou capitol. De aici, drumul meu în a-l cunoaşte a căpătat un sens. Zorii prieteniei ce a urmat au fost deschişi. Străluceau. Nici drumul lung n-a mai fost obositor. Nici orele de aşteptare din gara de nord din cauza grevei n-au lovit. Farmecul acelui nou început le-a anulat în melodia anilor care au urmat. Un noiembrie fericit. O toamnă pe care mi-o dorisem şi mi-o planificasem cu mult timp înainte fără să ştiu locaţia şi ora. Un vis pe care-l ascundeam sub pernă în fiecare noapte înainte să adorm. O dorinţă pe care o udam permanent cu fiecare lacrimă pentru întânirile tv ratate în care apărea el. 11, azi. Încă o dată, mulţumesc pentru acest timp frumos petrecut, pentru că mi-a dat voie să intru în viaţa lui. Ca om. Ca prieten. Ca fan. Ca simplu iubitor de frumos.
...1999. Noiembrie. 10 . Imaginile încă îmi sunt întipărite bine în minte şi refuză să dea mâna cu uitarea. Bucureştiul văzut pentru prima dată fără părinţi. Doar eu şi prietena mea cea mai bună de atunci. 19. Abia ce terminasem liceul. "Ambasador". "Nebun după Fe.Me.I". Emoţii. Primul autograf. Primele mele fotografii cu el.Primele cuvinte adresate lui "face to face". Numărul lui de telefon. Fani adunaţi pentru el. Greva CFR. E doar o scurtă descriere a primei întâlniri. Nu v-am spus niciodată dar am "construit" în suflet de-a lungul timpului, ca dovadă a admiraţiei, prieteniei, sentimentelor nutrite pentru el, un fel de dulap cu multe sertare. Fiecare sertar cu amintirea lui. Episodul intitulat "Noiembrie. 10" nu e 
primul. Nici n-avea cum. Dar face parte dintr-o nouă etapă sau ca să păstrăm formula dintr-un nou capitol. De aici, drumul meu în a-l cunoaşte a căpătat un sens. Zorii prieteniei ce a urmat au fost deschişi. Străluceau. Nici drumul lung n-a mai fost obositor. Nici orele de aşteptare din gara de nord din cauza grevei n-au lovit. Farmecul acelui nou început le-a anulat în melodia anilor care au urmat. Un noiembrie fericit. O toamnă pe care mi-o dorisem şi mi-o planificasem cu mult timp înainte fără să ştiu locaţia şi ora. Un vis pe care-l ascundeam sub pernă în fiecare noapte înainte să adorm. O dorinţă pe care o udam permanent cu fiecare lacrimă pentru întânirile tv ratate în care apărea el. 11, azi. Încă o dată, mulţumesc pentru acest timp frumos petrecut, pentru că mi-a dat voie să intru în viaţa lui. Ca om. Ca prieten. Ca fan. Ca simplu iubitor de frumos.
Comentarii