Trăiască România bunului-simţ!

Mi-aş dori ca măcar o dată în an, când România îşi îmbracă straiele de sărbătoare, televiziunile să uite de nonvalori şi să descrie în cuvinte, imagini şi muzică, România bunului-simţ, a calităţii şi a bunului-gust. Este un deziderat pe care nu-l văd înfăptuit pentru că niciuna din televiziuni nu va renunţa la scandaluri, la sex, la pipitze, la manechnine muzicale şi alte alea care fac din ţara asta un circ ieftin pe care l-ai da pe prima oportunitate pentru un trai normal, civilizat şi decent într-o ţară care ştie să-şi respecte valorile. Asta cu preţul greu al dorului de ţară, de familie, de lumea cu care ai crescut! România pe care o doresc eu e departe dar cu toate astea încă mai găsesc un fir de speranţă pe zi că merită să-ţi recunoşti sufletul de român. Mândria de a fi român începe să pălească la umbra viermilor, a insectelor, a muştelor care fac din valorile ţării un fel de "rara avis". Şi ca orice lucru care e din ce în ce mai rar, vor dispărea în curând... Nu cred că asta ne dorim pentru că alttfel transformăm ţara care i-a dat pe Ştefan cel Mare, pe Al. Ioan Cuza, pe Iorga, pe Eminescu, pe Creangă, pe Enescu, pe Luchian şi pe atâţia alţii într-o ghenă de nonvalori, într-o plasă de prins muşte, într-un WC public unde extremităţile devin mai importante decât cel care le produce. România merită să rămână numai privindu-i trecutul un popor de valori, dar pentru asta fiecare are datoria morală de a contribui la descoperirea, promovarea, susţinerea şi ridicarea lor la nivel naţional. Înţelege careva ce are de făcut?