Eu cred că depresia e un amalgam între rutină, nereuşite şi oarece complexe pe care o persoană le are faţă de propriul eu. Îmi explic asta privind subiectul prin propria oglindă! Rutina îmi ucide entuziasmul şi energia care mă caracterizează de regulă şi vine când eşecurile sau imperfecţiunile în deciziile pe care le iau, capătă scor mai mare decât succesele. Mă omoară, când prin comparaţie cu alţii la fel ca mine-vârstă, sex, profesie, etc- mă las cuprinsă de complexe nefireşti sau pe care n-ar trebui să le las să transpire dincolo de uşa pe care o deschid în propria mea fiinţă. Îi felicit pe cei care trec cu lejeritate prin viaţă indiferent de gafe, greşeli sau comportamentul arătat celorlalţi. Nu-mi place când cineva nu-şi cere scuze pentru că a greşit sau gafat într-o atare situaţie dar dacă scuzele sunt urmate de o scuturare de cap şi de alţi paşi înainte, viaţa e chiar mişto! Îi felicit pe cei care ştiu să treacă uşor peste un eşec pentru că întotodeauna cauza insucceselor noastre tot noi suntem. Îi felicit pe cei care nu-şi fac 'jdemii de procese de conştiinţă pentru că au procedat într-un mod invers decât îşi planificaseră iniţial într-o oarecare discuţie sau problemă de viaţă. Îi felicit pe cei care ştiu să continue drumul cu pas vioi, cu capul drept, cu pieptul înainte chiar dacă viaţa i-a mai dat o palmă. Şi mai ales, îi felicit pe cei care îşi păstrează intactă doza de optimism şi umor când situaţia nu mai e atât de roz şi totuşi se poate îndrepta....
Comentarii