Primavara în trup de femeie

…de fapt, primăvara înseamnă suflet pentru că ne place atât de tare când soarele câştigă lupta cu albul de jos, pentru că fiecare floare înseamnă încă o petală de speranţă, pentru că acum există mai multe mituri despre fluturi care bat cu aripile în stomac, pentru fiecare privire gingaşă şi pentru fiecare cuvânt care îţi taie răsuflarea, pentru fiecare emoţie care îţi desenează trupul într-un vals continuu, pentru că sunt femeie. Primăvara îşi strigă feminitatea; e subtilă, sublimă, imprevizibilă, uşor buimacă, plină de mister, e puţin necoaptă, un pic duală, e atrăgătoare printr-o simplă atingere tandră, e înşelătoare. Primăvara e fiinţa aceea capabilă să-şi soarbă bărbatul din priviri fără a-i fi datoare cu un cuvânt. Îşi coboară trările, îşi deşteaptă sentimentele cu fiecare poveste trecută în palmares, îşi plimbă vorbele şi gesturile pentru a-şi făuri propria dorinţă. Imaginează-ţi un chip angelic, în alb, într-un trup subţire şi apoi îndreaptă-ţi privirea spre emoţia cu care natura se trezeşte de sub ţurţuri şi cuvertura albă şi rece. Nu-i aşa că seamănă? Primăvara e însăşi femeia căci, în formele ei, se înfiripă trăiri de iubire, lacrimi şi neputinţe....