8 aprilie 2011. Astăzi, se sărbătoreşte în întreaga lume, încă din anul 1971, Ziua Internaţională a Rromilor. Este cel mai potrivit moment, după părerea mea, ca reprezentanţii etniei să arate că au valoare şi pot constitui chiar modele pentru ai lor şi, de ce nu, pentru români. De unde? Astazi, mi-a fost dat să redescopăr "calitatea" de a fi rom. Şi asta mă intrigă cu atât mai mult cu cât în educaţia lor se investeşte mult în ţara asta. Ei sunt favorizaţi la fonduri europene, au locuri speciale în învăţământ, au câte şi mai câte doar doar, în Italia, Franţa, Spania, n-om mai auzi de matrapazlâcuri comise de ei. Din păcate, au mai multe drepturi decât obligaţii. Iar cea dintâi obligaţie, care le lipseşte e cea pe care o cultivă, nu profesorii în şcoală, ci părinţii în primii ani de viaţă. Le lipseşte educaţia şi respectul faţă de semeni.Şi spun asta fără fără a fi rasistă. Dimpotrivă, am fost şi, hai să spun, încă mai sunt, tolerantă cu ei, cu etnia lor.Am încercat să-i înţeleg şi să văd că, dincolo de uscăturile lor, sunt şi talente şi oameni muncitori. Or' fi, dar proasta creştere a celor mai mulţi îi desconsideră şi pe ceilalţi. Asta, chiar dacă da, am fost la rândul meu victima unor furturi comise de reprezentanţii etniei lor! Dar să trecem peste asta! Nu mi se normal ca în preajma unui om să stai cu mâna pe buzunar că, Doamne Fereşte rămâi fără telefon. Nu mi se pare normal să fii ghinotit sau îmbrâncit fără să auzi "pardon!". Nu mi se pare normal să mânânci seminţe şi să le scuipi cu scârbă pe jos. E jegos să-i vezi în primul rând la teatru, la un spectacol dedicat lor, cum ronţăie seminţe şi le aruncă şi scuipă cu atâta nesimţire...E iritant să-i auzi cum urlă, cum nu ştiu să se comporte într-o sală de spectacol, urcând, fără invitaţie, pe scenă, pentru a se da în spectacol. Repet, îmi cer scuze pentru acei romi care chiar ştiu să-şi preţuiască etnia, dar sunt atât de puţini aceştia!!:((... Nu mai vorbesc despre spectacolul de pe scenă care avea scopul de a pune în valoare tradiţiile etniei. Cu excepţia unor momente artistice care chiar au meritat atenţia (multe prea puţine!) n-am fost impresionată de jocul şi imaginaţia de a promova oamenii, copiii şi valorile lor... Şi ştiu că ei chiar au, chiar pot face spectacole adevărate cu propria lor cultură! N-au însă oamenii care s-o susţină! Dar nu mă miră când, marele lăutar Cozmiţă face ditamai scandalul în culise că orchestra lui are finalul mai târziu decât fusese programat. Şi aşa,de gura lui Cozmiţă, evoluţia a trei copii a fost anulată...Şi, cei trei copii chiar se pregătiseră pentru acel moment! Şi au şi investit în costum, în negativ, etc. Şi tot scandalul doar aşa pentru maxim 10 minute!!! Dar, deh, când lăutarul e mare, poporul stă la picioare!
Comentarii